"Blestemul faraonilor", paznicul nevazut, asmutit asupra celor care au tulburat viata  vesnica a regelui-copil Tutankamon, are o "ruda" indepartata, care si-a facut de cap in tara noastra. Cu doua decenii in urma, profanarea unui mormant antic din Dobrogea a declansat furia magica a unui alt "gardian" milenar, mai putin celebru, dar aproape la fel de cumplit.       Prin 1986, Ceausescu a decis ca Harsova trebuie inclusa in circuitul industriei socialiste. Ordinul era clar, lumea a sarit in bocanci, a luat pozitia de drepti, a zis: "Am inteles, sa traiti!" si a purces la treaba. Prima "reusita" a fost profanarea unor necropole stravechi. Printre ele, si cimitirul roman in care isi dormea somnul de veci un "locatar" din categoria "VIP": un fost militar de rang inalt, probabil general al Imperiului. Lantul de drame care s-a declansat dupa aceea le-a reamintit tuturor de Egiptul antic si de mormintele blestemate din Valea Regilor.     PUSCULITA" CU VESTIGII. Harsova: un orasel condamnat parca la imobilism si uitare. O soarta nemeritata, caci  targul dobrogean duce in spate povara a sapte milenii de istorie. O istorie cosmopolita, uneori opulenta, alteori aventuroasa. Dar niciodata plicticoasa. O istorie care incepe tocmai haaat, pe timpul lui "Mos Adam" si continua, fara pauza, pana in zilele noastre. Vestigiile cele mai vechi, din epoca pietrei, au fost descoperite in "Tell"-ul neolitic de pe malul Dunarii. Apoi, zona a fost locuita in epoca bronzului si in cea a fierului. Din timpul geto-dacilor provin urmele unei asezari civile, iar romanii ne-au lasat marea cetate Carsium. Ridicata de imparatul Vespasian, extinsa apoi de catre Traian, fortificatia a "functionat" aproape neintrerupt pana in 1829. In plus, subsolul Harsovei conserva si cateva necropole, printre care si una romana. O buna parte dintre urmele acestui trecut bogat sunt adunate acum in Muzeul "Carsium" - Harsova. Un muzeu cochet si foarte bine organizat care are totusi un defect esential: are un sediu prea mic pentru un trecut atat de mare.     PRIMA VICTIMA. Povestea "Blestemului roman" a inceput prin 1986. Este anul in care, din ordinul "Carmaciului", s-a demarat construirea "Intreprinderii de Sarma si Cabluri" si a Centralei termoelectrice carora li s-a adaugat "Santierul Naval". De fapt, prima victima a blestemului antic a fost chiar acest plan de industrializare. Desi au costat un munte de bani, cele trei "obiective" n-au functionat niciodata. Din Portul Harsova au ramas doar scheletele unor macarale mari, care isi intind si acum gaturile catre cer, asemenea unor fiare de cosmar. "Fabrica de Sarma" si centrala termoelectrica n-au avut nici ele mai mult "noroc in viata".     O FABRICA PE CIMITIR. Necropola romana se afla exact sub "Platforma industriala". Istoricii cred ca initial existasera cateva sute de morminte. Sarace in inventar funerar, cele mai multe au fost insa rase de buldozere, inainte ca specialistii sa fie anuntati. Cavoul generalului a iesit la iveala la 30 iunie 1987. O zi caniculara, in care arheologii, care oricum fusesera anuntati asaa€¦ cam pe la spartul targului, plecasera alungati de vipie. Totusi, pe santierul propriu-zis se lucra. Asta pana cand Nicolae Turcu, mecanicul unui utilaj, a vazut niste caramizi ciudate care, smulse din pamant, dezvelisera o camaruta subterana. Intrigat, si-a chemat sefii, iar acestia, temandu-se ca ar fi vorba despre un vechi depozit de munitie, au oprit lucrul si au anuntat Militia. Care, la randul ei, a luat "masuri" si a  trimis acolo niste intelectuali rafinati: echipajul de la "Circulatie". Oamenii "Organului" au venit, s-au sucit, s-au invartit, s-au scarpinat pe sub caschete, si pana la urma au trimis un muncitor in vizuina de sub pamant. Omul a intrat si le-a zis ca este ceva ca un sicriu din lemn si niste oase. In plus, le-a intins si un obiect din metal galben.     Convinsi astfel ca nu-i munitie, militienii si-au luat valea, lasand descoperirea pe mana civililor. Constantin Nicolae, actualul director al Muzeului "Carsium" Harsova, isi aminteste in amanunt ciudata intamplare de acum 20 de ani. "Zvonul despre descoperire s-a imprastiat rapid, iar noi, cei implicati in sapaturile de salvare, am zburat acolo. Fiind si profesor de istorie, imi obisnuisem elevii sa aduca la scoala orice obiect vechi pe care-l gaseau. Recompensa era, desigur, o nota buna. Dar in ziua aia am trecut printr-o intamplare demna de Pacala. Pe drumul catre sit am intalnit o femeie care venea in fuga de acolo. O fuga insotita de un zgomot ciudat, de parca ar fi carat o pusculita mare, plina cu maruntis. Am oprit-o, iar ea mi-a zis ca are o ulcica cu bani vechi. Bani pe care o sa-i duca fiica-sa la scoala, pentru ca are un fraier de profesor care le da 10 pentru potcoave de cai morti. Am intrebat-o in ce clasa e fiica-sa si cum o cheama, dupa care i-am spus: «Stii, eu sunt fraierua€™Â». Mi-a dat monezile, care erau romane din sec. lV e.n, si cred ca, pana la urma, i-am dat elevei o nota buna."      SA TRAIESTI, MORTULE! Constantin Nicolae isi reaminteste perfect detaliile. "Era un cavou zidit care continuse trei sicrie. Unul apartinuse unui roman numit Valerianus. Celelalte doua erau ale unor femei, probabil sotia si fiica lui. Confectionat din lemn de stejar, sicriul barbatului era extrem de bine conservat. Atat de bine, incat, atunci cand a fost dus la Muzeul National de Istorie, cei de acolo au crezut initial ca le murise vreun coleg, iar acela era un sicriu nou, pregatit". Arheologii au descoperit ca romanul a plecat din lumea noastra "echipat" cu toate cele cuvenite unui militar de rang inalt: fibule din aur si inele cu sigiliu, pe care aveau dreptul sa le poarte doar generalii Imperiului, multi bani, dar si alte piese din metal nobil inclus in echipamentul de parada al marilor comandanti. Conform unui vechi ritual, mortul avea gura acoperita  cu foite din aur, modelate special. Piesa cea mai stranie era insa pumnalul de parada care a permis identificarea "locatarului" principal al cavoului: o arma pretioasa pe care scria "Valerianus Vivas", adica "Sa traiesti, Valerianus". Altfel zis:  "Sa traiesti, mortule" .     MESAGERUL TERORII. "Blestemul generalului" s-a manifestat imediat dupa deschiderea cavoului antic. Ajunsi la fata locului, arheologii au decis ca mormantul trebuie pazit peste noapte. Cel care l-a pazit primul a fost si cel care a deschis "cursa" necazurilor. Dupa cateva ore, omul a fost anuntat ca baietelul sau de 3 anisori a cazut peste o oala cu supa clocotita. Copilul a fost internat cu arsuri grave pe 25% din suprafata corpului si a stat peste trei luni in spital. A doua victima a fost tot un copil, fiul unuia dintre cei care au patruns primii in cavoul antic. La cateva saptamani dupa "aventura", nepotul sau a murit lovit in cap de o caramida, cazuta de pe un bloc aflat in constructie. Coincidenta? Poate! Aproape ca nici nu mai conteaza ca in acea zi pe santierul cu pricina nu lucra absolut nimeni. Lantul dramelor a continuat dupa alte cateva saptamani, cand tatal unuia dintre arheologi a murit intr-un accident stupid de circulatie. Ceva mai tarziu, unui alt arheolog i-a murit profesorul  coordonator la doctorat, pierdere aproape la fel grea ca decesul unui parinte. Iar dupa inca un timp, si la fel de neasteptat, a murit sora altui specialist. Pusi in fata avalansei de nenorociri, doi arheologi, sot si sotie, au facut tot posibilul sa stea cat mai departe de mormantul generalului. Ceva mai tarziu, cand li s-a ivit ocazia au plecat definitiv din tara. Dar poate ca soarta cea mai dramatica a avut-o cel care, fie si indirect, a decis profanarea mormantului in care odihnea Valerianus. Iar acela nu a fost arheolog. La doi ani dupa ce a ordonat deschiderea in mare graba a santierelor de la Harsova, Nicolae Ceausescu si nevasta-sa, Elena, cadeau sub zidul de la Targoviste rapusi de gloantele Revolutiei. Apoi, in timp, doi dintre copiii lor, aflati inca in floarea varstei, i-au urmat de timpuriu in moarte.      Acum, din cavoul lui Valerianus a mai ramas doar o carcasa din caramida. Incercand sa-l protejeze, specialistii l-au ridicat in picioare si i-au zidit intrarea. Boschetarii din Harsova au spart-o insa si folosesc "cabina" astfel creata pe post de closet. Pana acum, nimeni n-a avut curiozitatea sa afle cati dintre cei care au patruns nelegiuit acolo, fie si pentru o singura data, mai sunt inca in viata.