Bun mesajul premierului Calin Popescu Tariceanu adresat Corpului Diplomatic atasat ambasadelor romanesti. De laudat grija primului-ministru fata de muncitorii romani care lucreaza in strainatate. De salutat dorinta Executivului ca acestia sa se reintoarca pe santierele patriei: "Este necesar insa sa facem mai mult pentru a prezenta concetatenilor nostri din strainatate noua realitate a economiei romanesti, nevoile pietei si sansele lor de dezvoltare aici, in tara, tinand seama de situatia precara a fortei de munca in anumite sectoare in expansiune, extrem de profitabile. In acest context, contez, domnule ministru, pe reusita proiectului cu partenerii italieni pentru a incerca sa readucem din forta de munca din Italia. Acelasi lucru este valabil si pentru Spania. Poate ar fi bine ca in cadrul acestei reuniuni sa le prezentati ambasadorilor nostri si personalului diplomatic din tarile unde avem o importanta populatie romaneasca ce a emigrat care sunt nivelurile de salarizare actuale din Romania. Poate veti fi surprinsi, cel putin in domeniul constructiilor, dupa cunostintele mele, salariile au ajuns sa fie mai ridicate in Romania decat cele pe care ei le primesc in tarile in care au contracte. Ar fi, asadar, un stimulent important pentru reintoarcerea lor in tara", declara premierul la recenta intalnire cu ambasadorii romani.Dincolo de capitolul imagine, unde primul-ministru a dorit sa puncteze, argumentele sunt puternic fortate. Nu vad cum constructorii romani platiti, in medie, cu 900 de euro net in Grecia ori in Spania sau cu 1.800 de euro in Italia (potrivit datelor ARACO) ar lua cu asalt aeroporturile pentru a pune umarul la dezvoltarea marilor proiecte de infrastructura si nu numai pentru un salariu mediu net de 877 de lei (sub 300 de euro), dupa cum arata ultimele date ale Institutului National de Statistica. Acest scenariu a fost valabil, poate, in perioada revolutionara Bumbesti-Livezeni si nu astazi. Ce argumente poate oferi un ambasador, oricat de bine intentionat ar fi, la o intalnire cu romanii din tara in care activeaza? Sa le spuna constructorilor ca potrivit "noii realitati a economiei romanesti" - invocate de catre premier - salariul minim in domeniu va fi de 900 de lei in... 2009? Sa-l citeze pe actualul ministru al Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, care previzioneaza ca salariul mediu net, in Romania, va urca la 500 de euro pana in anul 2014 si va ajunge la 1.000 de euro in 2020? Sa fim seriosi. Din respect, constructorii romani il vor asculta pe respectivul ambasador si isi vor vedea, in continuare, de treburile lor pe santierele din Italia sau din Spania.Mult mai realist mi s-a parut ministrul Laszlo Borbely, care la o intalnire cu antreprenorii romani a subliniat ca in conditiile actuale importanta este mentinerea in tara a actualilor muncitori. Aici este de fapt problema, in conditiile in care deficitul de forta de munca in constructii este estimat la aproximativ 300.000 de oameni. In acest caz, nivelul de salarizare, dar si conditiile de lucru sunt elemente esentiale. Evident ca apare si reversul medaliei, si anume cresterea preturilor in constructii cu impact asupra competitivitatii. Varianta apelarii la forta de munca din Asia sau din Ucraina va avea acelasi efect asupra antreprenorilor, intrucat legislatia autohtona prevede ca un muncitor strain nu poate fi platit mai putin decat salariul mediu pe economie, care sare de 300 de euro si la care se adauga costurile de cazare, masa si integrare. O ecuatie greu de rezolvat de antreprenorii romani. Pe piata fortei de munca este sesizabila o concurenta acerba. Nu doar Romania are proiecte investitionale mari. Sa nu uitam ca in zona Bulgaria inregistreaza ritmuri de crestere in constructie de 62,8 la suta, Polonia - 51,3 la suta, Lituania- 43,5 la suta, Slovenia - 35,7 procente si abia pe locul 5 se situeaza Romania, cu o dinamica de 29,8 la suta. Toate aceste tari vor fi nevoite sa atraga personal calificat lansand oferte salariale imbunatatite. Cu exceptia Bulgariei, Romania va putea sa tina pasul cu restul din acest punct de vedere?Situatia in constructii este deosebit de dificila, iar pe termen scurt solutiile lipsesc. Aceasta este realitatea, iar cauzele ei se cunosc. Romania nu trebuia sa se confrunte cu aceasta criza de personal, fapt ce reliefeaza calitatea asa-ziselor programe de formare profesionala. Boom-ul din sectorul de constructii nu a fost o surpriza. Era necesar doar sa analizam situatia tarilor care au aderat la Uniunea Europeana inaintea noastra. Putea fi previzionat un "stoc" necesar de forta de munca in acest domeniu. Basca mentioneaza faptul ca Romania a beneficiat pentru formare profesionala de milioane de euro bani proveniti din Programul PHARE. De exemplu, au fost finantate prin Phare CES peste 2.200 de proiecte, in valoare totala de aproximativ 400 de milioane de euro. Proiectele au vizat si cursuri de instruire pentru someri si angajati, dar si sprijin pentru intreprinderile mici si mijlocii. Oare constructiile, formarea de personal in domeniu nu reprezinta un domeniu prioritar? Cati muncitori calificati au "produs" aceste cursuri finantate generos? Este interesant de aflat si aceasta pentru ca, odata accesate fondurile europene care vor fi alocate prin Programul Operational Regional sau prin cel Sectorial, sa nu mai producem pe banda rulanta ... vorbitori de limba engleza sau franceza, "meserii" care nu se cauta pe santier. Tot la fel de interesanta mi se pare prezentarea strategiei Ministerului Educatiei si a celui al Muncii in acest domeniu. Aici este problema care, daca nu va fi rezolvata, vom ajunge in situatia de pune ambasadorii sa vanda romanilor iluzii despre "noua realitate a economiei romanesti".