Pe o masa mica, rotunda, un buchet roz aprins, de trandafirasi, intr' o ulcica galbena, se profileaza pe un afis bleumarine; putin mai la stanga, o adiere ridica perdeaua alba, aratand pe un colt de portret oval, o lumina aurie ce apare si dispare dupa cum sufla vantul.
In portret e - mama mare a mea - doua cozi groase, asezate patrat, ii incadreaza fata, un lant jur imprejurul gatului se pierde apoi in poala printre degetele proptite de genunchi.
Oare s' o fi gandit dumneaei vreo-data sa i se faca atata cinste nepoatei sale incat sa raspunda intr' o adevarata gazeta unei intrebari asa de importanta? Pe vremea dumisale asemenea chestiuni nici nu se puneau si "o muiere" avea cu totul alte preocupari. Astazi, insa - vedeti d-voastra - ne-am mai civilizat si ne gandim la tot felul de probleme inalte, de pilda cum e aceea pe care vreau s' o dezvolt eu acum !
Dar s' o luam cu binisorul, nu cumva credeti ca'l intereseaza feminismul... poate v' a spus' o asa, sa va faca placere, dar in fundul inimii ii e perfect egal si apoi sa ne intelegem ce fel de feminism, pentruca sunt multe; acela al carui exponenta se prezinta cu gene intoarse si talie onduoasa sau cel care pe care o individa cu neg paros pe nara stanga il apara cu o voce de stentor si cu o mustacioara de care nici dumnealor nu mai sunt mandri s' o aiba ?
Si -n fond, ca sa fie feminist, trebuie inainte de toate sa ne ia pe noi cucoanele in serios si n' ati observat ca de cateori se aduna mai multi barbati la un loc gasesc imediat un subiect din care "noi" suntem excluse ?
(va urma)
ZIUA, 5 septembrie 1939