incepuse sa-l deranjeze bubuitul surd din jurul lui.Nu stia de unde vine si nu-l mai lasa sa-si auda chroniculele. ingerul ii spusese sa le zica ganduri cum le spuneau toti oamenii dar el nu vroia sa renunte si le spunea chronicule. Nu imi mai aud ch
incepuse sa-l deranjeze bubuitul surd din jurul lui.Nu stia de unde vine si nu-l mai lasa sa-si auda chroniculele. ingerul ii spusese sa le zica ganduri cum le spuneau toti oamenii dar el nu vroia sa renunte si le spunea chronicule. Nu imi mai aud chroniculele de atata zgomot. Celulele se perindau prin fata lui intr-un ritm ametitor conduse haotic de rauri de sange. Era un tablou care il fascinase de la inceput. incerca sa fixeze cate una dar nu apuca s-o faca pentru ca alte cateva mii ii treceau prin fata intr-un du-te vino fara sfarsit. Fusese o zi memorabila aceea in care vazuse de doua ori aceeasi celula. Se gandise sa-i dea un nume: Rhemynia. Pana si ingerul se mirase. in stadiul in care esti nu ar trebui sa fii capabil de imaginatie creierul tau nu e format inca. Dar in ce stadiu sunt? Esti un embrion. Suna oarecum jignitor din gura ingerului dar el se simtea foarte bine in postura asta necunoscuta pana acum. Embrion. ingerul aparuse in ziua primei chronicule. Nu-si amintea care a fost prima chronicula dar ingerul i-a spus ca atunci a aparut. isi amintea o bubuitura puternica si luminoasa si celulele alergand in jurul lui si atunci a realizat ca inainte de bubuitura nu fusese nimic. Pe Rhemynia nu a mai vazut-o de atunci. in jurul lui peretii se umflau si se dezumflau cu miscari lente si constante. Era o senzatie de siguranta pe care o incercase inca de la inceput sau mai degraba nu stia ce inseamna nesiguranta. Confortabil si nemiscat, desi nu avea termen de comparatie pentru ca nu aflase inca ce inseamna miscarea. ingerul avea sa-i explice toate astea usor, usor. Tot ce stia era ca nu stia nimic inainte de explozie. il intrebase pe inger ce fusese inainte de explozie dar ingerul nu parea foarte dispus sa ii explice. Oricum nici el nu se incapatana sa afle raspunsul pentru ca noul sau univers ii dadea destula bataie de cap. in jurul lui materia era in permanenta miscare. Culorile se amestecau continuu facandu-l sa zambeasca. ii placeau mult lichidele galbui care nu-l lasau sa vada goana celulelor pentru ca brusc acestea sa-si faca loc navalind pe valuri de sange. in interiorul lor atomii fierbeau necontenit dar nu, ii putea urmari decat foarte putin pentru ca jocul lor facea loc unei ameteli placute. Tot felul de zgomote avansau catre el si pe masura ce crestea avea senzatia ca sunt tot mai multe si mai clare, venind de undeva de deasupra. in toata aceasta perioada pe care avea s-o petreaca imobilizat inainte sa uite totul un singur zgomot ii va fi fost companie permanenta. Niste bubuieli surde si constante care din cand in cand se accelerau pentru ca mai apoi sa revina la normal. il intrebase pe inger ce e cu ele? Inima. Este inima, ii raspunsese ingerul. Ce e inima? Inima este ceea ce te tine pe tine in viata. si bate constant. Sau bubuie cum spui tu. Viata? intreba el incurcat. Ce e aia viata? Viata este ce ti se intampla dupa ce esti nimic. Pai da dar nu-mi aduc aminte sa fi fost nimic. Exact.Tocmai pentru ca nu-ti aduci aminte ca ai fost nimic, ai fost nimic. Viata e cand iti aduci aminte. Nu inteleg. Nici nu e cazul acum. E timp pentru toate. si-ar fi dorit sa-l vada pe inger, nu sa-i auda, doar vocea cum se intampla de fapt. Pe masura ce crestea, peretii adapostului se apropiau de el si odata cu ei valuri de aer cald si cateodata rece. De ceva vreme incerca o senzatie ciudata. Cresti, , ii spuse ingerul si ai, inceput sa simti asta ,.Iti cresc mainile picioarele.. .De ce cresc? ingerul incepu sa rada: Devii om si odata cu asta pui aceleasi, intrebari. Afara ei intreaba de unde venim. Aici de ce cresc. Cresti si atat. Ai spus afara? Da, afara. Ce e afara ? Afara e lumea, viata! si aici ce e? Aici e mama ta! Mama mea? Asta ce-o mai fi? Mama ta este tot ce e, in jurul tau acum .Iar inima de care ti-am spus, bubuielile, sunt inima mamei tale. Mama ta este ce va fi dupa ce eu nu voi mai fi. Mama ta va fi cand vei uita de mine. Mama ta este aici si acolo. Mama ta este viata si inainte de viata. Ea te va ghida pe afara cand eu nu voi mai fi. De fapt voi fi dar nu-ti voi mai putea vorbi. Oricum s-ar putea sa nu crezi ca eu as putea fi .Multi uita de noi. Ma sperii. N-ai de ce sa te sperii. imi e bine si cald aici. si vreau s-o astept pe Rhemynia. Esti un embrion ciudat. Nu vrei sa-ti cunosti mama prea curand si te-ai indragostit de o celula pe care ai reusit s-o botezi. N-am mai vazut asa ceva . Mi-esti simpatic. O zdruncinatura incredibila reusi sa intrerupa conversatia celor doi. Ce-a fost asta? Stai linistit. Nimic grav. O sa mai fie asa. A stranutat mama ta! Mama... Zilele treceau si ingerul era din ce in ce mai ocupat sa-i satisfaca tot felul de curiozitati embrionului care crestea la adapostul peretilor ca de burete. incerca sa-i furnizeze doar strictul necesar pentru ca stia ca in ziua luminii copilul va uita tot... El trebuia sa-I formeze instinctul. Nimeni afara nu isi explica instinctul. Instinctul oamenilor erau acele informatii pe care ingerii le furnizau in mod repetat cand acestia se aflau in intunericul mamelor lor pentru a-i ajuta mai tarziu in viata. Instinct.Informatiile ingerilor. Ce e afara? Ce e acolo? Sunt multi oameni .Ei compun viata.Sunt fosti embrioni ca si tine care au uitat totul si au luat-o de la inceput ca oameni. Asa, si cu tine.vei fi om.vei locui pe pamant. De mama ta ti-am vorbit. Vei avea si un tata. Tata? Da .El e completarea mamei tale. Embrionul adormea de multe ori in mijlocul acestor lectii despre structura lumii. Nu toate i se pareau interesante si atunci prefera sa se intoarca la privelistea galbuie si bubuiturile surde care ii aminteau de viitoarea lui mama. ingerul isi facea insa datoria si isi tinea lectiile: pamant, apa, tata, iubire, delfin, rasarit, muzica, Dumnezeu. Stai rosti embrionul. Mai zi o data.Dumnezeu, rosti calm ingerul. Dumnezeu...sunt sigur ca am mai auzit cuvantul asta. Sunt sigur. Nu aveai cand, spuse ingerul intrigat. Poate l-am auzit cand eram Nimic, replica embrionul .ingerul tacu. Nu se mai auzea decat vuietul sangelui rostogolindu-se prin vene semn ca afara aveau loc emotii. Embrionul adormi cu gandul la Dumnezeu. Zilele treceau si isi dadea seama ca e din ce in ce mai mare. Acum isi vedea mainile si picioarele si simtea cum clipe,ste prin lichidul galbui. incepuse sa simta ceva nou. Nu-i mai ajungeau peretii moi ca de burete si nici caldura lor. Ceva il apasa si bubuiturile i se pareau asurzitoare. Libertatea. Se apropie ziua luminii si ai inceput sa simti Libertatea. De ce nu te .vad niciodata? Pentru ca sunt doar o voce... Nu ai ce sa vezi. Dar mi-esti drag...as vrea sa te vad... Sunt peste tot crede-ma .Eram si cand ai vazut-o pe Rhemynia. Si cand ai vrut s-o revezi tot eu eram. Sunt peste tot.Dar eu nu te vad....Un alt cutremur incepu brusc. Mai lung ca de obicei. E ceva cu mama? intreba cu ingrijorare embrionul. Nu, raspunse ingerul. E viata. Tot timpul imi dai raspunsuri pe care nu le inteleg. Acelasi lucru: Viata,viata,viata. Eu te-am intrebat daca e ceva cu mama si tu imi spui viata. Prima revolta, zambi ingerul in sinea lui. Apoi se intreba fara ca embrionul sa-l auda: oare de ce nu ne lasa sa-i schimbam ?Poate ar suferi mai putin... Lichidul galbui il incojurase complet. Nu mai vedea nimic in jur si o liniste infricosatoare se asternuse in adapost. Peretii il strangeau de-a binelea si nu mai era deloc placut. Sangele, celulele, atomii disparusera fara urma. La fel si ingerul de o buna bucata de vreme. La rastimpuri linistea era sparta de zgomote pe care nu le mai auzise pana atunci. Se intreba daca ingerul il parasise. Dintr-odata incepu sa simta prin tot corpul ceva nou. Un punct infricosator se plimba inauntrul lui. Nu te speria, aparu ingerul. E durerea. Am uitat sa-ti spun de ea. Dar nu imi place. Atat mai aveam sa-ti spun .Dar mi-a luat-o inainte. Acolo afara este Durerea si Fericirea .Durerea are doua sensuri. Fericirea...si ingerul facu o pauza.Ce e cu fericirea? Nimic, doar ca nu, iti pot explica.
Trebuie sa plec. Unde? Trebuie sa plec spuse ingerul din nou. Ma sperii. Mai stai, te rog. Vorbeste-mi despre viata. Nu ma lasa aici. Nu te speria, te las cu mama ta. Nu ti-e dor s-o cunosti? Acolo afara te asteapta ca pe o minune..Dar mi-e frica.. Normal.Esti aproape OM. Durere, fericire, ma sperii, te rog stai cu mine pana cand ajung la mama...Trebuie sa plec...Ce-a fost asta urla fostul embrion ingrozit!!! S-a rupt apa stai linistit, ii striga ingerul departandu-se...Nu pleeecaa tee rooog... Trebuieee... Peretii calzi si moi incepura sa se infasoare in jurul lui si sa-i stranga picioarele...o forta nemaipomenita il impingea parca de la spate...era speriat si in acelasi timp neputincios, fapt care il mai linistea putin... apuca totusi sa se intrebe unde era de fapt mama, aici sau afara... incerca sa-si miste mainile... fara folos peretii il impingeau inainte...bubuituile se accelerau...simtea lichidul galbui cum se scurge odata cu el si cu tot adapostul care se transforma intr-o mlastina tulbure...apoi simti cum inlauntrul lui se formeaza un ghem care creste si se indreapta spre gura....se simti apucat odata cu adapostul si ghemul si frica si amintirea ingerului...o lumina puternica ii izbi fata racorindu-l....apuca sa mai traga dupa sine din adapost ultimele cuvinte ale ingerului..Durerea si Fericirea... Bed for love - un blog cu idei Tudor CHirila
Despre autor:
