Se spune ca legendarul presedinte american Harry S. Truman, exasperat de consilierii sai care ii tot puneau in fata sondaje cerindu-i actiuni politice in consecinta, ar fi spus: „Ma intreb unde ar fi ajuns Moise daca ar fi facut un sondaj in timpul Exodului?".

Noi avem sentimente amestecate fata de sondaje. Multi aplauda politicianul care lucreaza cu ochii pe sondaje: e pragmatic si, in cele din urma, democratic in munca sa, din moment ce isi acordeaza mereu actiunea politica dupa vocea poporului. Dar nu sint rare nici acuzatiile de populism ieftin si lipsa de principii la adresa celor care isi fac agenda zilnica dupa sondaje. Putini se intreaba insa ce face poporul cu sondajele. Membrii Comisiei de Cod electoral au decis: cu sondajele, poporul se manipuleaza. Asadar, au votat aproape unanim interzicerea publicarii sondajelor pe perioada campaniei electorale.

Un suspicios ar putea spune, imediat, ca politicienii pregatesc fraudarea alegerilor. Sondajul este un instrument esential pentru asigurarea increderii electorilor in corectitudinea rezultatului alegerilor si, in consecinta, pentru increderea in legitimitatea puterii instalate dupa alegeri. Nu ma refer la faimoasele „exit polls" - ele nu sint interzise pentru ca rezultatul lor se anunta dupa ziua alegerilor -, ci chiar la sondajele de dinainte de alegeri. Inca dinainte de alegeri, oamenii stiu, deja, tendinta generala a opiniei publice. Daca rezultatul este o aproximare rezonabila a acestei tendinte, atunci el va fi admis de popor. Daca rezultatul este o spectaculoasa rasturnare a acestei tendinte, atunci apar, pe buna dreptate, intrebari. Stabilitatea sistemului politic democratic sta in increderea populatiei ca puterea este legitima. Dar o asemenea gindire este prea sofisticata pentru membrii Comisiei. Atunci ar fi trebuit sa prevaleze o gindire mult mai simpla. Parlamentul nu poate interzice accesul acestui tip de informatie pe piata. Ce gindesc concetatenii mei despre PD sau despre PSD nu este genul de informatie care poate fi restrictionata legal, nici macar temporar.

Am auzit pe imberbul ministru al Justitiei explicind ca sondajele trebuie ocultate in perioada de campanie electorala pentru ca oamenii trebuie sa se concentreze pe candidati si pe programe. Asadar, in mintea dlui Chiuariu, in saptaminile de campanie electorala, lumea intra intr-o meditatie budista cu programele partidelor in fata si cu fotografia candidatilor in minte. Nimic nu trebuie sa perturbe aceasta meditatie care va produce, in final, optiunea. Viziunea dlui Chiuariu asupra lumii reproduce in mare viziunea Domniei sale asupra justitiei: un fel de vis sontic, deteriorat de propria nerozie.

E absolut normal, firesc, natural, sa stii cum gindesc ceilalti. Decizia Comisiei de Cod este impotriva naturii umane. Si care ar fi temeiul pentru care se interzice electorului roman informatia privitoare la pulsul cetatii? Pentru ca sondajele sint „fabricate" si manipulatorii. Comisia de Cod pare ca nu stie un adevar fundamental. Singura cale pentru a stopa eventuala manipulare prin sondaje masluite (fenomen pe care il cred real, dar despre a carui eficienta cred ca se exagereaza mult) este tocmai aceea de a permite accesul pe piata informatiei a cit mai multor sondaje.

Adevarul este ca parlamentarii vor sa interzica publicarea sondajelor in campanie electorala pentru ca le sint lor antipatice. Iar concluzia cea mai trista este ca ei ne cred pe noi o turma manipulabila, un fel de rumegatoare mimetice lesne de pacalit cu batista rosie, iar pe cei care fac sondaje, niste escroci. Intr-un asemenea tablou deprimant ramine doar intrebarea: cine sint cei care corup sondajele? Dar exercitiul privirii in oglinda este strain clasei noastre politice...