Israelul este tara unde etnicii din Romania detin cel mai mare procent. Urmasii celor care au facut "allya" in anii a€™30, valul de emigranti de dupa razboi ori dupa caderea comunismului, impreuna cu fiii si nepotii lor nascuti in Israel, reprezinta circa 10% din totalul populatiei. Nicaieri, in nici un alt stat al lumii, romanii nu sunt atat de bine reprezentati!

Ne-a trebuit un timp sa admiram privelistea Sionului deschisa larg privirii prin peretele de sticla al incaperii in care ne aflam. Alt timp am zabovit apoi in acomodarea cu impresia "de muzeu al artelor" ce-o degaja casa familiei Goshen. Pretutindeni carti, albume, CD-uri si obiecte decorative amintind de calatorii in locuri exotice ori insemnate de istorie, picturi si basoreliefuri ale unor mari artisti romani si israelieni.

Convorbirea cu sotii Ditza si Sorel Goshen, proprietarii locuintei ce-ar putea figura intr-un album gen "cele mai frumoase case din lume", s-a petrecut intr-o dupa-amiaza de neuitat pelerinilor ce-am fost in Ierusalim.


LA "PER TU" SI CU DUMNEZEU. "Spuneti-ne pe nume, ne indeamna, de la inceput, Sorel Goshen, al carui prenume, Shmaya in ebraica, s-ar traduce prin «asculta-ma, Doamne». Cand am venit din Romania, ne adresam celorlalti politicos, la plural. Aici insa, daca si lui Dumnezeu ii spui «tu», am intrat in firescul adresarii directe." Jurnalist bine cunoscut si pretuit tocmai intr-o comunitate etnica de "prioritate absoluta" in breslele ziaristilor, scriitorilor, psihologilor ori laureatilor Nobel de pretutindeni, Sorel a venit din Romania in 1961. Tocmai isi luase Bacalaureatul, avea 17 ani si nu stia deloc ebraica. A invatat limba tarii, ca si sotia sa, Ditza, intr-un kibutz. Munceau ca sa se intretina dupa regulile unui socialism "pur si dur", comunitatea kibutz-ului ingrijindu-se si de lectiile de ebraica. Au hotarat, imediat dupa casatorie, ca vor avea multi copii si vor vorbi cu ei doar in ebraica. Si-au cumparat, chiar inainte de-a fi parinti, carti de povesti si poezii pentru copii in ebraica. N-a fost chiar asa. Au avut "doar trei copii" - au acum si nepoti - vorbitori de limba romana care se bucura de orice prilej de excursie in tara de origine a parintilor si stramosilor.

Sorel a fost multi ani redactorul-sef al emisiunilor in limba romana la Radio Kol Israel. Sapte ani a fost redactorul-sef al tuturor emisiunilor in limbi straine difuzate de aceasta mare si prestigioasa institutie de presa a lumii. Ditza Goshen este coordonatoare a Centrului de Studiu al Istoriei Evreilor din Romania de la Universitatea Ebraica din Ierusalim.

O intalnire rara, asadar, prin potrivirea de-a aborda un subiect facut parca pentru a incinge spiritele in polemici, opinii, rationamente si contra argumente - imaginea-prototip a evreului roman din Israel.


PIONIERII. Cercetarea stiintifica a diverselor aspecte ale vietii evreilor din Romania coordonata de Ditza Goshen se raporteaza la marturii din ultima suta de ani. Ceea ce se stie foarte putin si nu destul de bine in Romania este ca primii pionieri care s-au asezat pe pamantul Israelului modern au fost etnici romani. Primele mici comunitati de evrei din Romania au aparut in 1882. "Dupa aceea, adunati in jurul rabinilor lor, au inceput sa vina din Rusia, Polonia, Germania, oameni speriati de pogromuri si de prigoana diverselor grupuri antisemite, precizeaza Ditza. Primul grup de evrei romani era din Moinesti. Oameni foarte religiosi care au venit pe teritoriul de atunci al Palestinei pe jos, dupa perceptul ca poporul evreu trebuie sa ajunga in patria lui istorica, in Tara Fagaduintei. Au inceput sa vina si altii in locuri considerate astazi leaganul sionismului: Peetah-Tiqva, Galileea de Nord, Zichron Iaacob. Erau locuri aride, unde oamenii nu aveau cu ce sa-si duca viata de azi pe maine. Acolo, unde gaseai doar piatra si nisipuri, au incercat sa cultive vii asa cum facusera la Moinesti. S-au instalat si au inceput sa scoata ce se putea din piatra aceasta seaca. Au continuat apoi celelalte..."


"MAREA NEAGRA S-A FACUT ROSIE..." Dupa cum bine stie Ditza Goshen din studiile sale, in Israelul modern fondat in 1948, marea masa de evrei au facut "allya" dinspre Romania incepand de prin 1951. Ei reprezinta valul mare de emigranti. Multi erau batrani - plecati cu gandul de a-si sfarsi zilele in "tara fagaduita" celor 12 semintii ale lui Israel. Multi au fost si tineri plini de sperantele altui inceput. Majoritatea fara profesiuni bine definite. "Emigrantii din Romania au incercat sa se aranjeze mai mult sau mai putin dupa stilul in care traisera in Romania, reusind sa supravietuiasca unei vieti foarte grele, povesteste Ditza. Caci Israelul anilor a€™50 era intr-o situatie economica proasta, derivata bineinteles din situatia politica de dupa razboiul cu toate statele arabe in joca€¦"

Oamenii primelor valuri mari de emigranti din anii a€™50 erau ocupati cu micile probleme, nu cu teoriile de mixare sau de amestecare a etniilor existente in Israel. Apoi comunitatile etnice au inceput sa se cunoasca mai bine si vechile tabuuri si-au mai pierdut din putere. "In anii a€™50, in primul val mare de emigranti din Romania au fost oameni de calitate nu tocmai superioara, apreciaza Sorel Goshen. Ana Pauker si restul ajunsesera atunci la o intelegere gen «dati drumul la evrei!». Cui au dat drumul? Membrilor de partid si oamenilor care crezusera ei in Romania si Rusia ca vor transforma Israelul intr-un bastion al comunismului. Circula un banc pe vremea aceea care anunta ca Marea Neagra s-a facut Marea Rosie. Cum? Cand au ajuns evreii in largul ei, si-au aruncat carnetele de partid!"


SMECHERI SI HOTI. Cam zece ani dupa acea perioada au ajuns si interlocutorii nostri, adolescenti pe-atunci, cu familiile lor in Israel. Ditza venea traumatizata de istoria familiei sale. Tatal ei crescuse dintr-o familie mare, cu multi copii imprastiati de razboi in locuri felurite. Unul dintre cumnatii sai fusese in 1956 ambasador al Israelului la Bucuresti. Intalnirile "ca intre neamuri apropiate" s-au finalizat pentru cetateanul roman cu o condamnare de 15 ani inchisoare pentru "spionaj in favoarea Israelului". In acelasi an cand emigrase familia Ditzei a ajuns si familia lui Sorel. "Acolo, in Romania, fuseseram «evreii» si aici am devenit «romanii» , isi aminteste el. Era un renume cum ca «romanii sunt hoti». Stiti si voi chestia asta. Pana si astazi se intampla cand stai de vorba cu cineva, ca te intreaba cu toata seriozitatea: «Esti roman?!». Dar, pe de alta parte, mai circula si vorba ca «romanii sunt destul de destepti ca sa se descurce». Adica smecheri. Romanii erau considerati neparolisti si nepunctuali fata de societatea care-i primise, formata si din evrei de origine germana, rusa sau poloneza cu reputatie mai serioasa. Incet-incet, societatile de aici nu s-au contopit, dar s-au amestecat. Am inceput sa auzim de oameni cu renume si reputatie buna care nu s-au dezis de originea lor romana. In decurs de 20-25 de ani dupa ce venisem, situatia s-a schimbat. Reputatia romanilor - sau a evreilor din Romania, dupa cum vrei sa le zici - a fost in mare crestere. Incepand cu profesiunile libere - medicii, inginerii, actorii care in ultimii 20-25 de ani s-au afirmat in Israel. Scriitori, muzicieni, compozitori sunt laureati ai premiilor de stat, unii au fost primiti in Academie."

De altfel, dupa cum ne va informa mai tarziu Leon Volovici, stereotipul de hot al etnicului roman e fals, in statisticile de gen cetatenii israelieni din Romania fiind pe ultimul loc la capitolul delincventa si incalcarea legii.


REVENIREA LA RADACINA. Din dialogul interesant asupra trasaturilor comunitatii evreilor din Romania reies multe particularitati ale acestui loc unic pe pamant, venerat deopotriva ca leagan al spiritualitatii lor de evrei, crestini si musulmani. In majoritatea tarilor de emigratie s-au pastrat de-a lungul tuturor generatiilor comunitatile etnice. Pe cand indemnul pentru evreii nou-veniti ca si pentru "sabra" (adica cei nascuti aici) a fost ca din societatile multiculturale si multinationale sa se injghebe un popor unic - poporul israelian.

"Existase pana atunci poporul evreu - precizeaza Sorel - care se afla in diaspora peste tot in lume. Eram atunci si dornici, si indemnati sa uitam ce-a fost in spatele nostru, ce-au fost parintii nostri. Incepand de prin anii a€™70-a€™80 suntem insa martori la o noua polarizare. Cred ca se petrece in toata lumea, si in Statele Unite, care e tot o tara de emigranti. Oamenii, dupa ce se instaleaza si se realizeaza materialiceste, ajung sa propovaduiasca revenirea la surse, revenirea la radacini, la cultura de origine. In Israel se vorbesc si astazi 70 de limbi si dialecte." "Multe comunitati etnice tin acum sa-si invete copiii in limba lor materna, specifica Ditza. Pornesc de la ideea inversa
ce-o avusesem noi: ebraica au sa stie ei oricum, deoarece realitatea israeliana este atat de absorbanta, incat le va da si fateta cealalta".


LEGATURI SPECIALE. Romania este astazi un obiectiv turistic nemaipomenit de dorit pentru israelieni - afirma sotii Goshen. De cativa ani este "foarte la moda" sa apreciezi frumusetile Romaniei, mai putin alterate de turismul comercializat. Nu pentru pensionarii etnici romani (soselele tarii fac revederea locurilor natale mai putin tentanta in cazul lor!), cat pentru tinerii care cauta locuri frumoase din natura.

Legaturile evreilor romani din Israel cu tara de origine sunt speciale, spun ei. "N-a trebuit niciodata sa punem pe seama Romaniei lucruri rele pentru a justifica copiilor nostri de ce am plecat de-acolo", explica Ditza. Detaliile le da Sorel: "Noi n-am emigrat pentru ca am fost persecutati sau in pericol de moarte, ci pentru ca aici este tara noastra istorica. La intrebarea: «De ce au parasit tara de origine?», cei plecati din Romania si aflati oriunde in lume gasesc un bun prilej sa arunce cu noroi in ea. Noi am fost si suntem scutiti de aceasta".

Oameni cu suflet si viata bogata, sotii Goshen ne vorbesc despre interesul actual al Romaniei in a mentine continuitatea culturii si memoriei sale pentru a treia ori a patra generatie de emigranti ai sai in "cetatea eterna" a Ierusalimului.

In ceea ce ne priveste... "Pe curand, la Bucuresti!" e urarea noastra de bun-ramas; caci traditionalul "La anul, la Ierusalim!" nu prea-i la indemana romanului.


SpiritualitateIn eseul "Moise si evreii", aparut initial in 1907, la Paris, Regina Elisabeta (1843-1916), deplangand inceputul exodului evreilor din Regatul Romaniei, facea observatii pertinente privind mentalul colectiv al acestei etnii.
"Evreii si-au pastrat religia mai pura decat crestinii; este un fapt care ar trebui sa ne faca sa rosim", scrie ea. "Ei au rabdat, timp de veacuri, persecutiile, fara sa cedeze vreodata. Si-au pastrat intacta credinta, fara a incerca s-o impuna altora. De aceea, persecutia impotriva evreilor nu este o problema de religie, ci de rasa. Popoarele n-au putut rabda sa vada in sanul lor un popor mai puternic. Este un lucru simplu si inca si mai simplu in Romania. Tara e putin populata; meseriile sunt, pentru a ne exprima asa, in intregime in mana strainilor si iata ca au venit ani de seceta, ale carei urmari se vad abia acum. Nu se cumpara, nu se construieste, nu se fac comenzi si iata ca nu numai multi evrei, ci si protestanti si catolici au parasit tara, pur si simplu pentru ca nu-si mai puteau agonisi viata. Nu sufereau din pricina nici unei persecutii, dar tara sufera din pricina plecarii lor (...).
Un evreu spiritual imi spunea: «Va doresc ca istoria dumneavoastra sa fie scrisa intr-o zi la fel ca a noastra si sa fie citita ca o carte de rugaciuni in Bisericile dumneavoastra la fel ca in ale noastre». De ce, oare, nici un alt popor n-a avut ideea de a scrie astfel istoria sa? Pentru ca Biblia ne e indestulatoare; pentru ca e istoria intregii umanitati. Ea cuprinde totul; caci, altminteri, Hristos s-ar fi indreptat spre India, Persia sau China (...) Prin inteligenta lor precumpanitoare, evreii ar trebui sa fie ca o drojdie pentru celelalte popoare, calauzindu-le catre cai mai inalte."


BibliotecaCentrul de Studiu si Cercetare a Istoriei Evreilor din Romania de la Universitatea Ebraica din Ierusalim detine o bogata biblioteca cu continut religios si beletristic. "Sutele de mii de evrei plecati din Romania cu dreptul la 70 de kg bagaj au luat si cartile dragi lor, trecute prin anticariat cu stampila si plata, ne spune Ditza Goshen. De fiecare data cand un om de bine, un intelectual, pleaca dintre noi ramane o biblioteca impresionanta. Carti scrise in romaneste, putine in idis. Asa s-au adunat mii de volume de Eminescu, Arghezi, Cosbuc. Gasim si «lucruri speciale» iesite in anii dintre cele doua razboaie mondiale. A rezultat astfel aceasta biblioteca iudaistica - importanta pentru noi si pentru posteritate - solicitata si de cercetatori straini. O multime de oameni vor insa sa citeasca romaneste si imprumuta carti de la noi".


AllyaCartea istoricului Liviu Rotman, "Evreii din Romania in perioada comunista. 1944-1965", aduce multe amanunte interesante si inedite despre abordarea temei exodului evreilor la nivelul Biroului Politic al CC al PCR. Cauzele care-i determina sa faca cereri de emigrare sunt, in 1951, sintetizate astfel: insuficienta salariului; pericolul antisemitismului, usurinta cu care femeile se pot casatori in Israel (!), credinta ca toti coetnicii vor pleca si necesitatea de a fi alaturi de rude. In 1953 a fost insa criticata in Biroul Politic "politica evreiasca a partidului", prilej cu care Gheorghiu-Dej si-a facut putina autocritica. "S-a mers asa departe in timpul imigrarilor, declara el, incat s-a spus la un moment dat ca sa cream o scoala, sa tinem cursuri cu oamenii si sa-i trimitem dincolo, ca sa facem revolutie in Israel. Cate glume nu s-au facut pe chestia asta, pe naivitatea comunistilor".