Mediatic vorbind, sintem intr-o republica parlamentara. Atentia este, in aceasta toamna, spre forul legislativ, care face toate jocurile.

Politicienii au rumegat toata vara idei pentru ultima sesiune a anului. De la o zi la alta, temele aruncate pe piata s-au schimbat cu viteza sunetului. Nici nu termina bine cineva ceva de spus, ca se si gasea altcineva, evident din zona politica, gata sa desfiinteze ideea anterioara si sa lanseze alta mai mare si mai grozava. Asa am avut, in lunile toride, discutii despre uninominal, despre anticipate, despre motiune, despre republica parlamentara, despre pensii si multe altele. Chiar si temperatura de afara a ajuns motiv de disputa politica. Cu citeva ore inainte de prima zi a sesiunii, lucrurile se stabilizasera in zona financiara. Toate partidele promiteau bani. Agricultorii, pensionarii si scolarii au devenit tinte sigure ale campaniilor de toamna. Adevarul e ca apropierea alegerilor aduce nervozitate pe scena politica. Pina sa-si stabileasca linia pe care vor merge, partidele incearca sa apeleze la metoda bine cunoscuta a promisiunilor banesti.

Toata aceasta zapaceala provine dintr-o mare necunoscuta a viitoarei campanii. Va fi ea una uninominala sau una clasica de liste? Lucrurile sint legate de motiunea de cenzura a PSD. Cam toata lumea crede ca PSD va introduce aceasta motiune. Parerile sint impartite cind vine vorba despre sansele ei. Cei mai multi parlamentari cred ca motiunea nu va trece, pentru ca pesedistii se tem sa plece acasa. Pe de alta parte, conducerea acestui partid stie ca este singura sansa de a-si demonstra forta. Ideea e ca, daca nu se sacrifica o suta si ceva de oameni plasati acum in fotoliile parlamentare, se duce de ripa, definitiv, tot partidul. Deci, daca motiunea pica, probabil ca va fi suficient de mult timp pentru modificarea legislatiei si introducerea uninominalului, o perspectiva nu prea placuta pentru partide, care, in general, functioneaza pe principiul turmei. Daca motiunea are succes, se ajunge la anticipate, ceea ce inseamna conservarea actualului sistem de vot pentru inca patru ani. Chiar si pentru jucatorul de la Cotroceni ar fi o solutie buna, pentru ca-si pastreaza tema pentru campanie, dar si pentru ca e mai usor sa discuti cu o masa de oameni recunoscatori partidului decit cu persoane care au reusit prin forte proprii sa invinga un sistem si sa acceada in Parlament urcind pe o scara a valorilor locale.

Pina cind nu se transeaza aceasta problema a motiunii, toate partidele sint in asteptarea fluierului de start. Exista doar o certitudine, anume alegerile europarlamentare. Ele vor influenta, indiscutabil, prestatia parlamentara a acestui sezon. Si aici intervine varianta anticipatelor, care s-ar putea tine o data cu europarlamentarele, ceea ce face ca si schema de campanie sa stea momentan sub semnul intrebarii. Asa ca oamenii politici trebuie sa se rezume la ceea ce stiu cu siguranta ca pot obtine, anume includerea in bugetul pe anul urmator a diferitelor pomeni electorale in speranta ca ele se vor transforma cumva in voturi.

Va fi o toamna a canibalismului politic, in care participantii vor incerca sa se inghita unii pe altii. Societatea civila este deja inaintea celei politice cu multi ani. Simplul fapt ca multi lucreaza in alte tari, iar traseele de vacanta taie in lung si in lat lumea, duce la ridicarea stachetei si acasa. Nu e inca limpede daca politicienii sint pregatiti pentru pretentiile alegatorilor.