Chestia cu clopotele ii iesea intotdeauna si, dupa ce se incingea bataia si ajungea la sectia de politie sau la spital, balanganeala lor ii suna in urechi zile de-a randul, ca o recompensa divina. Nevoia de a se razbuna pe lume o simtise Ion si mai devreme, devreme de tot, pe la 6 ani. Statea si se smiorcaia la poarta ca orice copil rau din nastere si cand domnul invatator, care tocmai trecea pe ulita, a sarit santul sa-l intrebe plin de bunavointa "De ce plangi, micutule?", micutul Abaligutei a raspuns printre lacrimi "De-al dracului", si i-a tras un bocanc in picior. Dupa care a batut cainele, i-a tras niste pumni in burta viticii, a rupt o craca din prun, a gaurit cu furca burlanul care ducea apa de ploaie in butoaie, a rupt aripile unui muscoi, si fiindca baiatul vecinului era plecat in tabara si nu putea sa-i dea borsul, s-a repezit cu capul in oglinda din hol si a umplut casa de sange.
De ce facea Ion toate astea, nimeni nu putea sa spuna. Nici maica-sa, care se trezea cu cate un ochi vanat din nimic, nici taica-sau, care, dupa ce Ion isi varsa nervii pe femeie, il altoia de-l lasa lat. Unii se nasc rai, asa cum altii se nasc frumosi. Din cauza caniculei, clopotele popii n-au scos in strada decat vreo cinci flacai de varsta lui, fara nici un chef de bataie. Trebuia sa fii complet nebun s-o dai pe tuica la patruzeci de grade la umbra. Ion Abaligutei nu era nebun, insa turnase in el vreo trei cani, imediat dupa ciorba de la pranz, cand nu erau decat treizeci si cinci de grade la umbra si simtea ca e-n stare sa se bata cu tot satul. Sau sa fie cotonogit de tot satul, ceea ce era cam acelasi lucru. Important era sa ajunga la Politie, in oras, si sa fie calcat in picoare de toata sectia.
Ma, tu o cauti cu lumanarea, i-a zis unul dintre flacai vazand-i privirea tulbure. Si da-i! La oras, pe targa, Ion Abaligutei a mai apucat sa-i arda un genunchi intre picioare unui politist si apoi, calcat marunt, marunt de colegii acestuia si-a pierdut cunostinta cu un zambet larg de fericire pe fata.
O cauta, a zis seful sectiei, masandu-si pumnul drept, o cauta si o gaseste. Ce ura pot sa aiba unii pe viata lor. Oare de ce-o fac?, s-a intrebat retoric seful. Iar din odaia alaturata, de pe targa, s-a auzit glasul lui Ion: Uite-asa, de-al dracului!
Despre autor:
Sursa: Jurnalul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Inițiativa europeană prin care România ar putea recicla mai eficient sticla
Sursa: green.start-up.ro
-
Laura Olaru, antreprenoarea care a pariat totul pe genți: Trebuie să fii un...
Sursa: retail.ro
-
Emi Gal, fondatorul român care facilitează oamenilor lupta eficientă cu cancerul
Sursa: start-up.ro
-
BNR a autorizat Filbo Pay ca instituție emitentă de monedă electronică
Sursa: futurebanking.ro
-
Zâmbete de 1 Aprilie: Cele mai haioase mesaje pentru Ziua Păcălelilor
Sursa: garbo.ro
-
Suntem cu toții răi în povestea cuiva… și niciodată complet nevinovați!
Sursa: kudika.ro
-
Patronii sunt supărați după scandalul puiului îngălbenit: ”Este o lipsă de...
Sursa: wall-street.ro