Parlamentariceau

C. P. Tariceanu isi pune problema revizuirii Constitutiei. Liberal pursinge, republican din marea scoala prahoveana, primul-ministru e, fireste, si parlamentofil - asa cum e si socialist de ocazie, Rege al Pensiilor si Mare Protector al Justitiei Private in zona Patriciu.

Noua Constitutie va construi o Republica centrata in jurul Parlamentului, iar acesta va selecta un presedinte, orice presedinte care nu e Traian Basescu. Ce sa fi slobozit gindirea politologica a primului-ministru, dupa o pauza atit de temeinica? O ipoteza: perspectiva unui regim de stat patrician. Caci, indata ce Dinu Patriciu si-a gasit serviciu in Kazahstan, totul s-a limpezit. Lumea romaneasca s-a facut mai lesnicioasa si nu mai are nevoie decit de un stapin cuminte pentru a deveni un judet manevrabil. Nimic nu poate fi mai potrivit pentru noua statura a Romaniei decit o oligarhie care cruta electoratul de efort si isi desemneaza singura presedintele.

Varianta parlamentara nu e un rau in sine. Parlamentarismul romanesc este. In 17 ani de exercitiu neingradit, parlamentarii romani au transformat institutia pe care o apara cu ifos intr-o pepiniera penala. In alte parti, parlamentarii reusesc sa fie, mai bine sau mai rau, reprezentanti ai celor ce i-au ales. In Romania, parlamentarii, minus exceptiile nesemnificative, sint pedala in care se infige piciorul stapinului sau tacul din mina care trimite legi pe traiectorii secrete. In plus, parlamentarii au descoperit ca se pot fortifica, folosind puterea de legiuitor, in spatele unui inegalabil sistem de protectie pro-furt. Adevarul ultim al lumii noastre parlamentare, asa cum e el intuit de alegatori si cunoscut de ziaristi, e brutal si meschin: parlamantarii sint prelungirea unei oligarhii care se speteste sa-si construiasca propriul stat, dupa ce a absorbit economia si a digerat justitia. O Republica impodobita cu un presedinte ales de parlamentari ar incorona acest proces si ar inchide aparatul de stat pe deasupra electoratului.

Romania trebuie ferita de aceasta nefericire care isi cauta fundamentarea legala. Parlamentarismul trebuie scos de sub controlul direct al voievozilor sai din umbra. Votul uninominal ar fi primul pas. Nu e surprinzator ca noul nostru politolog en chef, Tariceanu, e foarte putin tentat de un referendum pe tema sistemului de vot, dar foarte grabit sa dea masei parlamentare dreptul de a alege presedintele. Cu alte cuvinte, revizuirea Constitutiei trebuie sa fie a doua suspendare a lui Traian Basescu, si anume suspendarea definitiva a presedintelui si a modelului inaugurat de el. Parlamentul va fi conclavul delegatilor baroniali si el ii va veni de petrecanie nesuferitei componente electorale a democratiei.

O Constitutie noua trebuie sa puna capat celei vechi si atit. Mai exact: sa curme jocul pervers care permite institutiilor sa cada la pace, in loc sa guverneze. Neclaritatea trebuie inlocuita de o structura de stat propriu-zisa. Daca exista cu adevarat pericolul unei aplecari spre regim autoritar, e prezent in lacomia armatei de prada care urca in stat, protejata de o pedestrime inchiriata: parlamentarii. Presedintele Basescu e de o mie de ori preferabil.

---

Despre autor: