Deosebirea dintre cele doua tranzactii petrolire din Romania - vanzarile Petrom si respectiv Rompetrol aˆ’ in ce priveste vanzatorul inceteaza cand este vorba despre cumparator. Acesta, in ambele cazuri, este statul: in cazul Petrom - statul austriac, in cazul Rompetrol - statul Kazah, care macar recunoaste ca este proprietarul companiei ce a preluat Rompetrol, fara incercarile deloc reusite din partea austriaca de a prezenta OMV ca o companie privata!


In materie de pret al tranzactiei de vanzare/cumparare, deosebirile sunt atat de nete, incat vanzatorul Petromului - adica statul roman - a fost pur si simplu ridiculizat de vanzatorul Rompetrolului (un grup privat in frunte du dl Dinu Patriciu). Concret, statul roman a obtinut din cedarea controlului asupra Petrom nici macar 700 de milioane de euro (caci povestea cu cele inca 800 de milioane de euro investitii ulterioare constituie o diversiune, intrucat banii au ramas noului proprietar, adica tocmai cumparatorului austriac), in tip ce dl Patriciu a incasat echivalentul a cel putin 2 miliarde de euro pe vanzarea a 75% din actiunile Rompetrol. Si sa fim pe deplin exacti: Rompetrol a vandut practic o rafinarie si o retea de distributie, in timp ce statul roman a cedat OMV nu numai mai multe rafinarii si o retea de distributie si mai mare, dar si exploatarea tuturor resurselor de petrol si a jumatate din cele de gaze lasate de Dumnezeu romanilor.


Ar putea exista cateva explicatii pentru aceasta diferenta imensa. Tranzactia Rompetrol a fost libera de constrangeri. Tranzactia Petrom s-a negociat insa sub presiunea "daca nu privatizati Petrom, Romania nu adera la Uniunea Europeana!". OMV a exploatat din plin aceasta constrangere a partii romane si a facut cumpararea aproape pe gratis. Compania kazaha, dimpotriva, vadit interesata intr-o expansiune externa si avand mare nevoie de un cap de pod spre Uniunea Europeana, a platit scump, pentru ca dl Patriciu oferea acest cap de pod, punand de fapt la dispozitie un vehicul chiar din interiorul Uniunii.


Totusi, diferenta absolut aiuritoare dintre preturile celor doua tranzactii nu poate avea doar aceste explicatii. De fapt, diferenta cu pricina nu-l poate face pe dl Patriciu atat de performant pe cat autoritatile romane ale vremii l-au facut Popa Prostua€™ pe nefericitul de stat roman in tranzactia cu OMV. Aceasta tranzactie a constituit un jaf sordid din avutul public, pentru care semnatarii romani ai tranzactiei ar trebui sa raspunda in fata justitiei. Indirect, tranzactia Rompetrol nu face decat sa sublinieze jaful din tranzactia Petrom. Nu era insa nevoie ca dl Patriciu sa vanda Rompetrol catre statul kazah pentru a se realiza ca statul roman este doar un spectator pe piata romaneasca a petrolului, fara nici o parghie de influentare asupra preturilor sau asupra aprovizionarii asiguratorii a consumatorilor. A pierdut aceste parghii o data cu cedarea controlului asupra exploatarii resurselor sale, atatea cate mai exista, care insa puteau constitui un element-tampon in conditiile turbulentelor actuale de pe piata mondiala a energiei si cresterii in intreaga Europa a dependentei de resurse externe. In orice caz, ca o amara ironie, tranzactia Rompetrol cu vanzator privat adanceste si mai tare caracterul de stat al distributiei de carburanti in Romania. Distributiei de stat austriece prin OMV si Petrom i se adauga acum distributia de stat kazaha prin Rompetrol!