De la Cotroceni si din Kiseleff, Parlamentul uninominal se vede cam la fel: partide din ce in ce mai putine si democratie doar pentru dulai.

Presedintele Traian Basescu a anuntat ca sustine sistemul de vot uninominal in doua tururi de scrutin. A omis sa precizeze ca propunerea ca parlamentarii sa fie alesi dupa modelul primarilor apartine PSD si nici nu a oferit vreun argument de substanta in favoarea acestei variante. A spus doar ca este un sistem ce poate fi explicat mai usor oamenilor. Daca aplicam acelasi principiu, am putea afla, de exemplu, ca dictatura este si ea mult mai usor de predat la seral decit democratia. Zic unii ca e si mult mai ieftina.

Cum Basescu nu a oferit detalii despre „uninominalul" sau, ne vom raporta la initiativa legislativa a PSD, depusa in Parlament inca de la sfirsitul lui 2005. In comparatie cu varianta sustinuta de Asociatia Pro Democratia, pesedistii propun ca intregul Parlament sa fie ales prin vot uninominal. Aparent, este un act de generozitate din partea celor care l-au dat Romaniei pe eternul si halucinantul Hrebenciuc. Nu-i chiar asa. Alegerea parlamentarilor in doua tururi de scrutin avantajeaza flagrant partidele mari. Asa ca PSD are tot interesul sa extinda cit mai mult „uninominalul primarilor".

De ce sint avantajate partidele mari? Pentru ca, in cazul scrutinului uninominal in doua tururi, singurele pozitii care conteaza sint unu si doi. Partidele care au ajuns cu candidati pe locul trei nu vor putea decit sa-si muste unghiile. Indiferent de cit de multe voturi au strins la nivelul intregii tari, daca nu au candidati de aur sau de argint, pierd trenul spre Parlament. Practic, am putea vedea partide care, global, scot si 10% in primul tur de scrutin, dar care, dupa al doilea tur, nu ar avea nici un reprezentant in Parlament. Doua-trei partide urmind sa-si imparta intreaga prada.

Varianta Pro Democratia este mai blinda cu formatiunile mici. Aici conteaza fiecare vot pe care il obtii. Jumatate din numarul total de mandate se vor repartiza direct catre candidatii clasati pe prima pozitie in colegii, intr-un singur tur. Cealalta jumatate va fi impartita proportional intre partidele care au reusit sa depaseasca pragul de 5%. Se va lua in calcul numarul total de voturi obtinute de fiecare formatiune in parte.

De unde, totusi, aceasta similitudine intre viziunile politice de la Cotroceni si din Kiseleff? La PSD pare simplu de explicat. In calitate de fost partid-stat, este normal sa vada in viitor un Parlament cu cit mai putine formatiuni, in care forta sa-i creasca exponential fara mari eforturi electorale. Iar despre democratie discutam mai tirziu. Acum sintem ocupati cu uninominalul. Tot cu asta se ocupa si Basescu. Care, mai nou, nu mai simte nevoia sa ascunda faptul ca viseaza la un partid-stat numai al lui. Usor diferit de PSD-ul de altadata. Vrea un partid mare cu un lider mic. Deocamdata are doar un partid care se da mare cu un lider care se da din ce in ce mai mic. Ultima intrare la apa a lui Emil Boc s-a produs la sfirsitul saptaminii trecute cind, intrebat despre faptul ca PD sustine alta varianta de uninominal decit Basescu, liderul democrat a spus ca asa este, ca nu va renunta la proiectul Pro Democratia, si a tinut sa precizeze ca propunerea sefului statului este mult mai buna. „Daca ar fi sa dau note, propunerea presedintelui ar obtine 9,50, iar proiectul Pro Democratia 7,50", a spus fara sa clipeasca Boc. Ceea ce se vede si in desenul de mai sus.