Stirea ca Rompetrol a trecut in proprietatea majoritara a kazahilor de la KaiMunaiGaz a cazut ca o bomba. Nu pentru ca lumea s-ar fi asteptat din partea domnului Dinu Patriciu sa aiba vreun alt scop final decat cel al fiecarui om de afaceri: banul. Cat mai mult, cat mai repede si aproape prin orice mijloace. Nu din aceasta cauza. Ci pentru ca domnul Patriciu anuntase in multe randuri ca nu vrea sa vanda pachetul majoritar de actiuni. In data de 14 februarie 2007, aveam urmatorul dialog cu domnul Dinu Patriciu: "Vindeti Rompetrol? Nu. Macar o parte? S-ar putea sa vindem intre 10 si 24% din companie, pentru a face rost de finantare". Acum aflam ca in urma cu 7 luni a fost initiata procedura de vanzare a unei parti din Rompetrol. Adica, atunci cand domnul Patriciu spunea ca nu vinde, pregatea fix acest lucru.Nu ma deranjeaza ca domnul Patriciu are foarte multi bani. Nu. Sa fie sanatos si sa ii cheltuiasca in economia locala. Ma deranjeaza insa deformarea, distorsionarea grava a faptelor, cu scopul inducerii in eroare. Atunci cand domnia sa spune ca Rompetrol nu a primit vreodata vreo facilitate si ca nici nu isi doreste. Asa stau oare lucrurile? Parerea mea este ca nu. Domnul Patriciu i-a denumit "natangi" pe cei care considera ca firma domniei sale a primit vreodata vreo facilitate. Nu-mi pasa cum ma considera pe mine si pe altii domnul Patriciu, dar iata cum stau lucrurile, si va rog sa aveti in vedere ca "a facilita" inseamna "a face mai usor, a usura":In data de 27 februarie 2006, scriam in Curierul National editorialul "Puterea lui Patriciu". Il puteti consulta cautand in arhiva online a Curierului. In acel articol, aratam ca Dinu Patriciu a fost rasfatatul tuturor puterilor de dupa anul 1999.Prima facilitate: Pe vremea lui Radu Sarbu ca sef al FPS, reusea sa cumpere, la un pret de 51 de milioane de dolari la care se adauga, prin contract, contravaloarea datoriilor rafinariei de 200 de milioane de dolari, cea mai moderna rafinarie a tarii, Petromidia. Prima rata, atentie, a fost de 17 milioane de dolari. Restul, pana la 51, probabil s-a platit mai tarziu. Dupa o negociere-fulger, FPS-ul l-a gasit, a negociat si a vandut Petromidia in numai 10 zile. Este de inteles graba. Veneau alegerile.A doua facilitate: In momentul vanzarii, si nici pana atunci, nu cred ca s-a verificat provenienta banilor cu care cumpara domnul Patriciu. De vreun an, se verifica daca domnul Dinu Patriciu nu cumva a platit statului fix din banii statului (creanta Repsol, pentru cei care nu isi mai aduc aminte, dupa ce domnul Patriciu a cumparat Rompetrol, a incasat cateva zeci de milioane de dolari, cuveniti, prin lege, statului roman si pe care ar fi trebuit sa ii verse statului roman). Nu a facut asa. A incasat banii si i-a folosit cum a considerat domnia sa mai bine.A treia facilitate: Dupa ce domnul Patriciu a cumparat de la FPS Petromidia, s-a schimbat puterea. A venit un nou Guvern - cel al PSD. Iar acest Guvern s-a declarat multumit cu pretul primit de la domnul Patriciu pentru Petromidia, si, in 2001, se legifera contractul FPS-ului plus datoriile. Sigur, atunci pretul incasat era foarte mic, pentru ca se asumau si datoriile. S-au asumat. Şi ce s-a intamplat? In 2001 si 2002, Rompetrolul domnului Patriciu nu a putut tine pasul cu ritmul asumat si a pierdut esalonarea. Ce ar fi trebuit sa se intample in acest caz? Ruperea contractului sau executarea silita. Şi pentru ca acel contract de privatizare nu a fost nici rupt, iar Rompetrol nu a fost executat silit, a aparut...A patra facilitate: O noua esalonare la plata. Pe care Rompetrol o pierde in februarie 2003. Ce se intamplase intre timp? Datoriile societatii se majorasera de la 200 la 400 de milioane de dolari. In principal pentru ca firma incasa contravaloarea accizelor, TVA si altor taxe de la populatie, si uita sa le plateasca. Modelul nu era nou, era vizibil si condamnabil. Dar, statul mai patise acest lucru - cu creanta Repsol din Libia. Dupa pierderea celei de-a doua esalonari, ar fi trebuit sa apara executarea silita. Preluarea rafinariei. Şi pentru ca nu s-a intamplat asa, s-a creat drum liber pentru...A cincea facilitate: Transformarea datoriilor in obligatiuni. Datoriile de baza crescusera de la 200 la 414 milioane de dolari. La care se adaugau si penalitatile de plata. In total, vreo 600 de milioane de dolari. Adica, cu aproape 400 de milioane de dolari mai mult decat datoria pe care o preluase si asumase domnul Patriciu de la stat, atunci cand a cumparat rafinaria pentru 51 de milioane de dolari. A aparut solutia - transformarea in obligatiuni. Initiata in anul 2003 si legiferata de Parlamentul de dupa alegerile din 2004, sub un Guvern condus de prietenul Calin. In loc de executare silita, Rompetrolul a fost facilitat cu transformarea datoriilor in obligatiuni. La care statul percepea un cupon (dobanda) mai mic decat dobanda la care reusea sa se imprumute. Şi lucrurile nu se opresc aici.A sasea facilitate: Cu sacii in caruta, respectiv amanarea platii datoriilor pentru urmatorii 7 ani, Rompetrol trebuia sa lucreze. Dar avea nevoie de bani. De unde? De la finantatorii companiei conduse de domnul Patriciu. In afara de statul roman si de contribuabili, despre care alti finantatori ati auzit in Cazul Rompetrol? In afara de achizitia benzinariilor Dyneff, unde a fost implicata o banca, eu nu am auzit de prea multe banci implicate. Cu o datorie de 600 de milioane de dolari in carca, Rompetrol avea o problema: accesul la bani. Şi atunci, s-a mai gasit o facilitate pe care romanii sa o acorde domnului Patriciu, prin cardasia celor de la Guvern. In decembrie 2003 s-a produs acest lucru. Concret, Guvernul Romaniei a umblat la taxele din benzina. Cum? Desfiinta taxa de drum (nelegala) si o contopea cu acciza. Şi asa acciza s-a marit. Dar, noua acciza era totusi mai mica decat vechea acciza plus taxa de drum. Cat a fost diferenta si ce s-a intamplat cu ea? Pretul carburantilor scadea astfel cu 40 de euro pentru tona de carburanti, adica cu aproximativ 4 eurocenti pe litru. Atunci, cei 4 eurocenti insemnau 8% din pretul litrului de benzina. Ce ar fi trebuit sa se intample? Logic, daca au scazut taxele, ar fi trebuit sa se reduca si preturile. Dar, profitand de cardasia institutiilor statului, producatorii au lasat preturile la vechiul nivel. Şi si-au insusit cei 8%, pe care ar fi trebuit sa ii transforme in ieftiniri pentru populatie. Cum se cheama asta? Probabil, Codul Penal are o denumire pentru asa ceva, iar legea concurentei denumeste acest comportament: intelegere asupra pretului si e sanctionabila cu pana la 10% din cifra de afaceri a celor care se inteleg la pret. Cate facilitati sunt in a sasea facilitate? Numarati singuri (insusirea de foloase necuvenite, intelegerea la pret, neamendarea etc.).Daca as mai cauta, as mai gasi facilitati in cazul Rompetrol. Chiar daca domnul Patriciu ma va face natang. Nu imi pasa. Imi pasa insa ca adevarul sa nu fie distorsionat. Şi imi pasa ca nu cumva sa se uite ca vanzarea a trei sferturi din Rompetrol Group NV la kazahi a inceput cu o plata de 17 milioane de dolari, a trecut prin sase superfacilitati si se incheie acum cu o tranzactie de peste 2 miliarde de dolari. Cine pierde? Cei care au acordat facilitati si cei de la care s-au acordat facilitati. Cine castiga? Fostul sef al SIE, Ioan Talpes, numea cazul Rompetrol drept: "O lovitura a domnului Patriciu data cu ajutorul unor fosti ministri, persoane din serviciile secrete etc. ". Cine mai castiga? Cu siguranta, domnul Patriciu, care de la dorinta initiala de a face o infuzie in conturile Rompetrol a sfarsit prin a face o infuzie de capital in conturile domniei sale. Şi, asa, ca fapt divers - acum datoria de 600 de milioane de dolari nu mai este a domnului Patriciu decat in proportie de 25%. Restul? Cu restul, statul roman crediteaza statul Kazahstan. Iar cu ideile cu podul energetic si cu cat beneficiaza Romania de pe urma Kazahstanului, va rog sa imi permiteti sa fiu sceptic. Poate, peste 2-3 ani, va voi reaminti despre acest scepticism.