Istoria de circa 5.000 de ani a Ierusalimului, civilizatiile diferite care l-au stapanit si situatia geo-politica din ultimele decenii si-au lasat amprenta asupra fetei orasului. Reunificarea survenita dupa razboiul de sase zile din 1967 a ridicat noi probleme. Municipalitatea s-a vazut prinsa intre necesitatea conservarii vestigiilor istorice si nevoia acuta de locuinte. Printre cei care au furnizat o solutie acestei probleme s-a aflat si Petre Bugod, arhitect originar din Romania.


Calatorilor care ajung in Israel pe calea aerului, Aeroportul Ben Gurion le produce cu siguranta o sumedenie de impresii. Denumita in 1974, dupa numele primului premier israelian, principala poarta aeriana este una dintre cele mai moderne din lume, dar si una cu nemaiintalnite masuri de securitate. Se poate intampla ca intrebarile si controalele de la sosirea pe aeroport sa dureze mai mult decat drumul de aici si pana la destinatie. Autostrazi moderne leaga aeroportul de toate marile orase ale tarii.


DRUMURI MODERNE. Infrastructura reprezinta un alt punct la care tanarul stat Israel a surclasat pe multe dintre cele care se lauda cu o istorie milenara. La o suprafata totala de aproximativ 21.000 de kilometri patrati, Israelul detine aproape 1.500 de kilometri de autostrada. Comparativ, Romania, cu o suprafata de peste zece ori mai mare, are in prezent 230 de kilometri de autostrada si si-a propus sa atinga 1.500 de kilometri abia peste sapte ani. Nu doar soselele din Israel s-au construit in ritm alert, ci chiar orase intregi au fost ridicate de la nivelul fundatiei in mai putin de un deceniu.


DIVERSITATE ARHITECTONICA. Din punct de vedere arhitectonic, Israelul este o imbinare intre vechi si nou. Cel mai reprezentativ exemplu este Ierusalimul, mentionat pentru prima data cu aproape cinci milenii in urma, in anul 2500 inainte de Hristos. Mozaicul etnic si religios si-a spus cuvantul si la nivelul arhitecturii. Sinagogi, moschei si biserici, cladiri din beton si sticla cu peste 20 de etaje, vile cochete cu parter si cu cel mult doua niveluri construite in diverse stiluri, sosele cu multe benzi care trec chiar pe langa orasul vechi - Ierusalimul le gazduieste intre zidurile sale pe toate si inca multe altele. Despre diversitatea arhitectonica a orasului ne-a vorbit domnul Petre Bugod, arhitect de origine romana stabilit in Israel de peste trei decenii.


SECRETUL UNICITATII. Ierusalimul este in fapt un conglomerat de nuclee - zone arabe, evreiesti de rit vechi si nou, crestine. Stilurile arhitectonice reflecta cultura diferitelor comunitati, precum si etape diferite din istoria orasului. In 1918, in primul an dupa ce o buna parte din viitorul teritoriu al statului evreu a intrat sub administratie britanica, englezii au dat o lege prin care in Ierusalim si in zonele limitrofe, fatadele tuturor cladirilor, inclusiv statiile de benzina, trebuiau acoperite cu asa-numita "piatra de Ierusalim". In opinia lui Petre Bugod, tocmai acest lucru da unitate de limbaj arhitectonic unui oras unde cuvantul de ordine este diversitatea. Piatra de Ierusalim are niste proprietati fizice cu totul si cu totul speciale, spune domnul Bugod, si anume capacitatea de a retine lumina solara. Dupa apusul soarelui devine fosforescenta si orasul incepe sa luceasca.


TRECUT VERSUS VIITOR. Cat si cum sa se pastreze din vestigiile vechiului oras, sa se sacrifice trecutul de dragul prezentului, renuntand la partile vechi de dragul modernului, ori sa se pastreze partile istorice, cu riscul de a accentua criza de locuinte? Calea catre un raport echilibrat intre vechi si nou, dintre istorie si modernitate s-a gasit cu dificultate. Arhitectii au fost nevoiti sa gaseasca solutii pentru a dezvolta orasul, astfel incat sa nu distruga partile vechi si, mai mult decat atat, sa incerce chiar sa le integreze si sa le faca utilizabile de oamenii timpurilor noastre.


Petre Bugod, interlocutorul nostru, a inceput studiile superioare de arhitectura la Bucuresti, dar le-a terminat in Belgia, unde s-a specializat exact in acea parte a arhitecturii care se ocupa de "integrarea vechiului in nou". Pentru a pune in practica aceasta specializare, Ierusalimul, cu a sa istorie milenara, parea a fi locul potrivit. La inceput a fost mai greu, povesteste domnul Bugod. "Ideea de a integra partile vechi in cele noi nu prea le placea, isi doreau ceva modern. Din punct de vedere al arhitectului, e mai usor sa construiesti ceva de la zero. Ca sa pastrezi elementele vechi iti trebuie ceva mai multa imaginatie, trebuie sa fii mai creativ." Tendinta initiala era de a da prioritate noului, la acel moment considerandu-se ca mai necesar este un cartier de locuinte adaptate cerintelor de habitat ale omului modern.


INTERESE DIVERSE. Conditiile istorice si climatice care au impus varietatea de stiluri. In plus, nici pana acum nu exista un plan urbanistic general al orasului, care sa dea o oarecare coerenta si sa introduca disciplina in constructii. "La nivelul municipalitatii sunt interese politice, spune domnul Bugod, plus cele ale grupurilor religioase, care nu au nici o motivatie ca planul sa fie definitivat. Coruptia este destul de mare, cei din conducerea municipala isi fac fel si fel de «cadouri» unul altuia. In plus, consilierii municipali sunt oameni politici, nu de specialitate, motiv pentru care nu pot intelege obiectiile specialistilor. Daca se mai intampla ca arhitectul-sef al orasului sa fie o persoana slaba, care nu face fata presiunilor politicului, atunci se intampla ce se intampla." Astfel, devine posibil sa se construiasca un bloc cu 20 de niveluri intr-o zona unde teoretic n-ar fi voie, si asta doar pentru ca proprietarul a avut un teren mic si a fost nevoit sa-si dezvolte constructia pe verticala. In prezent, domnul Bugod face parte dintr-o echipa de aproximativ 30 de specialisti, care incearca sa influenteze autoritatile si sa grabeasca aprobarea planului urbanistic general. Municipalitatea din Ierusalim nu este la prima incercare in acest sens. O tentativa s-a facut in 1942, in timpul mandatului englez, o alta in 1968, dupa unificarea orasului in urma razboiului de sase zile.


O alta problema a municipalitatii din Ierusalim, spune domnul Bugod, este cea a traficului. In prezent, toate strazile din centrul orasului sunt in curs de ingustare, municipalitatea dorind sa stimuleze folosirea transportului public si sa descurajeze tranzitarea centrului cu masina personala. Solutia nu este dintre cele mai fericite, spune domnul Bugod: "Daca lasi o singura banda pe sens, si in unele locuri asa se va intampla, se vor crea oricum ambuteiaje, si in cazul acesta ma intreb cum va trece o ambulanta sau o masina de pompieri? Cand merg la interventii, esti obligat sa le faci loc sa treaca, dar, daca ai numai o singura banda, unde sa te retragi cu masina personala?". Solutia cea mai buna, in opinia sa, este cea adoptata de Primaria Londrei: doritorii sa tranziteze centrul orasului cu autoturismul trebuie sa plateasca o taxa.


PROIECTUL "CARDO". In 1971, Compania pentru Reconstructia si Dezvoltarea Cartierului Evreiesc a anuntat un concurs de arhitectura pentru reconstructia unei parti a acestui cartier din orasul vechi. Sosit in Israel cu numai un an inainte, Petre Bugod, impreuna cu alti doi arhitecti, a participat la competitie si a castigat-o. Filosofia proiectului castigator era aceea de a gasi o cale de mijloc intre respectul pentru trecut si necesitatea de a construi. Studiind istoria arhitecturii si a constructiilor, Petre Bugod si colegii sai au aflat ca orasele romane erau taiate de doua strazi principale, una de la nord la sud, numita "cardo", si alta de la est la vest, numita "decumanus". Cum zona primita spre reabilitare cadea exact in centrul orasului, cei trei arhitecti au banuit ca reprezinta de fapt o parte a vechiului cardo roman, si si-au numit proiectul "Cardo". Existenta strazii romane era atestata documentar de o harta in mozaic a vechiului oras, descoperita la Madaba, in Iordania, la finele secolului al XIX-lea. Pe harta respectiva, cardo roman avea ca limita nordica Poarta Damascului, iar cea sudica - Poarta Sionului. In afara de aceasta sursa, nimic nu parea sa le sustina banuiala. Chiar si arheologii au ras, si-a amintit peste ani domnul Bugod. Dar la doi metri sub nivelul solului sapaturile efectuate in prezenta arheologilor au scos la iveala coloanele care strajuiau cele doua strazi principale din orasele antice romane.


Testele arheologice au demonstrat ca respectivele coloane nu dateaza din epoca romana, ci din cea bizantina, fiind construite in timpul imparatului Justinian, in secolul al VI-lea dupa Hristos, pentru a facilita accesul la biserica inaltata de acesta. Legenda spune ca Justinian era invidios pe faima predecesorului sau Constantin, cel care a descoperit si a introdus Locurile Sfinte in circuitul crestin. Ca sa contracareze faima imparatului trecut in randul sfintilor alaturi de mama sa, Elena, a construit la Ierusalim o biserica mai mare si mai frumoasa decat cea a Sfantului Mormant inaltata de Constantin. Ctitoria lui Justinian este Biserica Sfanta Maria cea Noua si se gaseste, de asemenea, in orasul vechi.


Confirmarea ipotezei de arheologi a necesitat ajustarea proiectului initial al arhitectilor. Comanditarul locuintelor, Compania pentru Reconstructia si Dezvoltarea Cartierului Evreiesc, nu s-a lasat impresionat de noile descoperiri si a insistat ca lucrarea sa nu fie oprita in timpul cat arheologii ar fi terminat sapaturile. Echipa de arhitecti a jucat atunci rolul de mediator intre municipalitate si arheologi, propunand in acelasi timp solutii tehnice de compromis. Una dintre acestea a fost aceea ca apartamentele sa se construiasca de sus in jos, pastrand o parte din structurile deja existente. In timp ce lucratorii construiau la inaltime, arheologii au putut sa-si vada de sapaturi.


Revistele de specialitate din intreaga lume au apreciat solutiile furnizate de Petre Bugod si de colegii sai printre succesele arhitecturii contemporane. Noutatile au constat in integrarea unor descoperiri arheologice in viata de zi cu zi a oamenilor, desi practica de pana atunci era ca acestea sa fie valorificate numai in scopuri muzeistice. Astfel, deasupra vechii strazi cardo s-au ridicat apartamente de locuit, iar pe de o parte si de alta a acesteia s-au construit spatii pentru magazine. O alta solutie ingenioasa a fost aceea ca accesul la zona de locuit sa nu se faca din strada comerciala. Lucrarile au durat in total 12 ani. Pentru a cladi un cartier modern intr-un context istoric, spune domnul Bugod, este necesar sa se foloseasca  tehnici si materiale de constructii cat mai apropiate de cele originale. Aceasta presupune zeci de ore de studiu. De asemenea, gasirea materialelor poate sa dureze multe saptamani sau chiar un an.


ORASUL BIBLIC CAPERNAUM. Din 1975, Petre Bugod are propria firma de arhitectura, unde lucreaza impreuna cu  Eunice Figueiredo, sotia sa, de origine braziliana. Pe langa proiecte de mai mica anvergura, arhitectul plecat din Romania continua sa lucreze in interesanta specializare numita "integrarea vechiului in nou". De curand a castigat concursul pentru reabilitarea orasului biblic Capernaum. Acum 2.000 de ani, pe locul respectiv, aflat in Galileea, aproape de Lacul Tiberiadei, Iisus a infaptuit multe dintre minunile consemnate in Evenghelii. In centrul orasului, aproape de sinagoga, se gasea casa Sfantului Petru, devenita loc de pelerinaj pentru primii crestini, care foloseau casa si pe post de biserica. Astfel, Capernaum este cel mai vechi loc de pelerinaj crestin din Tara Sfanta. In secolul al V-lea, peste casa Sfantului Petru a fost inaltata o biserica. Proiectul Capernaum are ca scop readucerea la viata a orasului antic, prin transformarea sa intr-un  complex muzeal in aer liber. Expozitii, ghiduri audio, prezentari facute cu ajutorul computerului  ii vor ajuta pe vizitatori sa faca legatura intre vestigiile arheologice pe care le vad si epoca din care provin acestea. Initiatorii proiectului isi mai propun sa construiasca un muzeu si un "Centru de Interpretare", care sa recompuna prin mijloacele tehnicii moderne viata cotidiana din timpurile biblice si sa explice totodata miracolele savarsite de Iisus pe aceste locuri. Animatii tridimensionale, prezentari video, simulari computerizate ii vor ajuta pe vizitatori sa inteleaga mai bine epoca respectiva. Va fi reconstruit mediul inconjurator de epoca, plantandu-se vegetatie specifica, astfel incat vizitatorul sa "calatoreasca" inapoi in timpul lui Iisus si prin intermediul mirosurilor si peisajului. De asemenea, proiectul isi propune sa lase deschisa posibilitatea continuarii sapaturilor arheologice.

Cinci milenii de istorieIerusalimul a trebuit sa faca fata provocarilor lumii contemporane de doar cateva decenii, cea mai importanta fiind influxul masiv de populatie de dupa crearea statului evreu. Din punct de vedere arhitectonic, dificultatile n-au fost putine. Cucerit pe rand de romani, persi, bizantini, arabi, otomani, toti si-au lasat amprenta asupra sa. In urma razboiului de sase zile din 1967, Ierusalimul s-a reunificat, iar autoritatile israeliene au initiat programe de populare a partilor de oras recent integrate. Eforturile principale facute de municipalitate s-au concentrat spre reconstruirea vechiului cartier evreiesc din cetatea Ierusalimului si spre transformarea acestei zone intr-una locuibila.


EmigrantiiIncepand din 1969, Biroul Central de Statistica a efectuat, la cererea Ministerului Absorbtiei, o cercetare sociologica din care trebuia sa rezulte gradul de integrare a emigrantilor intr-un interval de trei ani dupa stabilirea in noul stat. Evreii originari din Ro-ma-nia au emigrat in Israel in mai multe valuri, a explicat domnul Carol Bines, statistician plecat din Romania. Primul, inceput imediat dupa 1948, reprezinta etapa emigrarilor in masa si a durat pana in 1951. A doua etapa importanta e debutat la finele deceniului sase si a durat circa noua ani, media anuala fiind de peste 14.000 de emigranti. Din 1975 pana in 1989 au plecat spre Israel in jur de 1.500 de persoane anual. In opinia domnului Bines, ritmul scazut, dar constant denota faptul ca autoritatile romane controlau fenomenul si stabileau "cotele" anuale de evrei romani care puteau parasi tara natala. Din cercetarile efectuate a rezultat ca in primele etape au emigrat functionari, comercianti, vanzatori, muncitori, mestesugari.


CarieraPetre Bugod s-a nascut in Romania. A studiat arhitectura doi ani la Bucuresti, dupa care a plecat in Belgia, unde a studiat inca patru ani la Ecole Nationale Superieure da€™Architecture et Arts Visueles "La Cambre" din Bruxelles. In 1970 a emigrat in Israel. A castigat mai multe premii pentru proiectele sale de arhitectura. Proiectul "Cardo", bunaoara, figureaza printre cele mai bune 50 de proiecte ale primilor 50 de ani de istorie a statului evreu. In afara de lucrarea amintita, Petre Bugod a facut planurile pentru reabilitatea a patru cladiri dintre cele 11 ale municipalitatii din Ierusalim (dintre care noua au presupus reabilitarea), a reabilitat diferite zone din orasul vechi, a proiectat piata din fata Portii Damascului, manastirea de maici de la Ein Karem pe Muntele Sionului, manastirea de calugarite benedictine de la Abou-Gosh, amfiteatrul de 1.600 de locuri al Universitatii din Haifa si multe altele. Nu a revenit in Romania niciodata.