Septembrie! A venit  toamna cu un nemilos scadentar. Daca 2007 nu-si va inscrie in bilantul sau, la sfarsit de an, o combinatie robusta intre continuarea dezinflatiei si racordarea veniturilor la productivitate, sansa ca Romania sa-si asig
Septembrie! A venit  toamna cu un nemilos scadentar. Daca 2007 nu-si va inscrie in bilantul sau, la sfarsit de an, o combinatie robusta intre continuarea dezinflatiei si racordarea veniturilor la productivitate, sansa ca Romania sa-si asigure o temelie solida pentru programul de sapte ani, de integrare europeana, va fi diminuata. Reusita unei astfel de combinatii este insa posibila. Desi toamna vine insotita de doua amenintari ce nu sunt deloc neglijabile: 1) intreruperea dezinflatiei in lunile de sfarsit de an si 2) o zguduitura pe pietele noastre financiare, ca urmare a seismului american.

Sa judecam. De cativa ani buni, inflatia e in picaj. Totodata insa, in societatea romaneasca persista un climat inflationist. Un climat periculos, in sensul ca s-a ajuns la exacerbarea componentei psihologice a cresterii preturilor. Iar acum ne trezim cu anticipatii aiurea, de genul amenintarilor cu scumpirea marfurilor alimentare inca din septembrie, ce deruteaza populatia si ravasesc economia.  Nu sunt deci excluse unele miscari anapoda ale preturilor, care mai ales toamna au o sensibilitate accentuata la factorii emotionali. Caci producatorii inca pot sa dicteze preturile si sa comande pe piata. Multi dintre ei vor inflatie, fiindca numai astfel isi permit sa produca mai putin, cu costuri mai mari, dar sa vanda mai scump. Si tot ei sunt cei care - chiar si in acest an cu inflatie calma - continua sa sufle in panzele preturilor. Dintr-un motiv clar: ei mai vad inca in inflatie un canal prin care sa fie subventionati de catre populatie si de catre micile companii rentabile.

Inflatia calma va fi mentinuta in aceasta toamna numai daca vor fi "calmate" incercarile de a provoca furtuni in preturi. De catre piata. Si de catre consumatori.

In privinta zvonurilor tot mai insistente ca piata noastra financiara ar putea sa fie contaminata de turbulentele din Statele Unite, nici o noutate. In vremea din urma, ori de cate ori au fost furtuni pe pietele financiare, oriunde in lume, a urmat prezicerea: furtuna va ajunge inevitabil pana la noi.

Va mai amintiti de toamna lui 2002? Semnalele unui Raport al Agentiei Fitch (de evaluare financiara) erau ingrijoratoare. Raportul situa Romania intr-o pozitie in nici un caz de invidiat, intre cele mai vulnerabile opt tari din lumea€¦ daca ar fi izbucnit o criza financiara in Brazilia ori in Turcia. Criza a izbucnit, dar Romania a rezistat.

Sigur, nu strica niciodata ca astfel de avertismente sa fie luate in seama. Traim doar intr-o lume plina de capcane si de riscuri. Numai ca, iata, acum, ca si atunci, toate calculele noastre arata fara echivoc: un crah in Romania este exclus.

Cum exclus a fost si in a€™99. Voci cu autoritate din afara tarii, adeseori acompaniate de glasuri din interior, excesiv de credule, au dat atunci ca sigura incetarea platilor in conditiile unei datorii externe impovaratoare. Nu s-a intamplat insa nimic din ce-au cantat Casandrele. In a€™99, numai in primul semestru, Romania si-a dovedit capacitatea de a-si onora serviciul datoriei externe, fara ca Banca Nationala sa-si piarda rezerva. Dimpotriva, rezerva de valute a crescut.


Totusi, Casandrele au repetat cu insistenta ca Romania n-a scapat de crah. N-a fost in a€™99, dar va fi in 2000. Dupa Ecuador, de ce n-ar fi urmat Romania? Cazul Ecuadorului aratase cat de intransigenti pot fi creditorii internationali. Dar Romania n-a cedat. Totusi, mai multe agentii de evaluare financiara ne-au scazut nota la riscul de tara, motivand ca mediul economic din Romania devenise extrem de riscant. Respectivele agentii nu excludeau posibilitatea unui crah, notand ca in ceea ce priveste urgentarea reformelor economice exista inca un decalaj considerabil intre vorbe si fapte. Era un adevar. Daca nu ne-am prabusit, cum sunau relele prevestiri, asta s-a datorat faptului ca BNR a introdus filtre eficiente, ce au oprit intrarile masive de capitaluri speculative, cum s-a intamplat in Rusia. Apoi, flotarea libera a cursului de schimb pe piata valutara interbancara a accentuat imprevizibilitatea necesara pentru pararea speculatiilor si a dat o mai mare flexibilitate politicii monetare. O politica monetara prudenta, care pana la urma a asigurat scaderea pe piata a dobanzilor bancare si o flotare lenta a leului.

Romania a evitat asadar criza in a€™99, in 2000, in 2002. O va evita si in 2007. Nici un fel de date nu justifica o cadere financiara.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.