Daca esti un baiat de asfalt si iti bagi nasul in Tara Oasului, asteapta-te sa nu intelegi mare lucru. Dansul la ciuperca, iuiuiu-ul prelung, costructia steagului, amestecul de costume traditionale in care fierbi vara si masini cu numere de Italia.

Satul Turt, laudat fie-i numele, produce turt de 52 de grade, o palinca ce dezleaga limbile. Nu produce neaparat si comunicare. Un obicei, asa cum ii spun localnicii, era taiatul la nunta. Taiatul se producea cu brisca, suriul etc., dupa caz, si se intalnea cu precadere la nunti. Astazi nu se mai practica, dar povestitorul nostru are un frate care a facut doi ani de puscarie pentru ca s-a lasat prins de acest ritual. Nu vorbim de o bascalie ieftina, dar barbatii pe care i-am intalnit au o oarecare nostalgie atunci cand povestesc depre acest obicei apus.


CUTITE. Toti purtau candva cutite, nu demult, sa fie zece ani aproximativ. Aveai cutit erai barbat, n-aveai stateai pe margine si te uitai cum danseaza altul cu fata care-ti placea.

In mod curent, cafteala aparea la nunti din cauza muzicii. Fiecare isi dorea melodia lui, caz in care aparea buluceala. Cateodata si disparutul dans la ciuperca era prilej de poceala. In centru, intr-un cerc imaginar, dar foarte bine stabilit in mintea flacailor, dansau numai cei mai vajnici dintre oseni.

Din cand in cand, precum lupul tanar care se straduieste catre fruntea haitei, se gasea un curajos care strapungea incercuirea, in cautare de faima si de ochi frumosi care priveau de pe margine asteptand. Roata in jurul lor se gaseau fetele si parintii. Baiatul privea catre aleasa si, daca zarea o geana moale, un ridicat al nasucului indicand un suspin, imediat o lua la joc. Dansul la ciuperca era cam  inceputul unei relatii de lunga durata, pentru ca, atunci cand invitatia era acceptata, gestual, se stia ca urmeaza ca ei sa ramana impreuna. Se vorbisera dinainte si ai lui, si ai ei si hotarasera ca e bine. Asa apareau mereu noi oseni micuti, mult mai pastratori de traditii decat altii, dar iata ca in "limitele" impuse de emancipare si economie.


COSTUME. Costumele populare nu se mai poarta decat duminica si nu chiar toti, dar mai ales toate, care nu mai sunt dispusi/dispuse sa treaca cu vederea avantajele unei tinute casual, racoarea, lejeritatea si redarea formelor. In majoritatea cazurilor, la femei, transformarea este partiala. De la baza costumului osenesc, de sub nivelul genunchilor, modernul ascende, materializandu-se matasos in ciorapi cu modele variate sau plasa. Locul traditionalelor cizme cu toc a fost luat de condurii din diverse clestaruri, tot cu toc.

Printre carute, tractoare, tapuituri si ceterasi, claxoneaza discret zeci de masini cu numere de Italia. Am prins perioada vacantelor occidentale, iar fiii si fiicele satului s-au intors acasa. Turtul este in reconstructie, primarul se zbate, comuna infloreste. Iar tinerii se intorc mereu si mereu aici, pentru ca, indiferent cati ciorapi-plasa se rup in sat, par sa simta ca intoarcerea la origini e singura sansa ca sa ramai om intreg. Deocamdata, dupa o saptamana de vacanta s-au intors la loc in Italia.


Coma alcoolicaDin 8 mii de turteni, aproximativ doua mii sunt plecati la munca, majoritatea in Italia. Dealuri cu vita-de-vie stau nemuncite, livezile imbatranesc in liniste, fara sa mai fie batute de prajini. Italianul care incropise in zona o afacere viticola a cedat nervos. Adica romanii care pleaca sa munceasca la el in tara castiga mai rezonabil decat ar face-o el aici?! Nu merge! Pe o coama a satului se gaseste turtaria, palincaria, locul unde se face tuica de 52 de grade. Din patru constructii, fiecare avand cate doua cazane de dimensiuni apreciabile, mai functioneaza doar una, rar fiind pusa in functiune si a doua. Pe de o parte, nici nu mai are cine sa produca, pe de alta parte, normele UE, taxele si impozitele au creat pana la urma lehamite. Mai distileaza omul si pe ascuns, dar e stupid sa vina cineva si sa iti spuna ca esti un mare pastrator de traditii, dupa care sa iti ia pielea de pe tine si sa iti spuna ca una dintre ocupatiile tale de baza nu e agreata in timpurile moderne. Iar satul acesta se numeste Turt, si nu altfel. Acum o saptamana, cineva sau mai multi mai cu scaun la cap au redus taxele, dar o parte din ce era de stricat deja s-a faramat si e greu sa mai aduci inapoi doua mii de romani din Italia ca sa produca iar palinca. Si totusi inca se mai scot din zona cam 100.000 de litri.


Veselie de 3 leiObositi de amalgamul de traditii cu majorete care au deschis "Zilele comunei Turt" sau de tanara blonda imbracata atat de elegant, care tinea de mana un osenel traditionalist pana in maduva oaselor, am mers la Cimitirul Vesel de la Sapanta. Taxa de intrare este prima intristare. De fapt a doua, dupa traditiile scoase in poarta, la vanzare. Toate traistele, camasile, margelele atarnate pe porti pareau sa se infioare cand vedeau turisti. Ca la o pangarire. Sau o fi de la turt... Deci intram in cimitir. Era o veselie acolo ceva de plans, de parca aia care se plimbau pe alei erau rude cu cei de dedesubt. Am citit vreo 30 de cruci, si n-am zambit macar o data. Pe drum ne-am bucurat de aerul curat al Oasului, agitat totusi de un numar considerabil de mopeduri si ATV-uri. Lumea satului prinde viteza. In Turt am intalnit un cercetator pe etnografie. L-a criticat pe unul dintre colegii mei, care scrisese necuviincios despre traditii, intr-un stil foarte bascalios si nepotrivit, dupa parerea dansului, cu frumusetea obiceiurilor si respectul pe care trebuie sa il impunaacest chihlimbar care inchide in el atatea tapuituri. Dar atunci cand esti un baiat de asfalt nu poti sa intelegi tot si, pe de alta parte, invidia te roade. Invidia ca tu nu ai linistea osenilor si ca nici nu prea ai idee incotro te indrepti.