"De cand vand eu flori? Din 1976. Aveam 23 de ani, doi copii si eram gravida cu al treilea. Primaria Capitalei a organizat un concurs care s-au ales cateva florarese care sa vanda-n centrul Capitalei. Si-am fost la concurs si-am castigat concursul pentru locul pe care l-am cerut..."


"... Eu am vrut in fata Institutului de Arhitectura Ion Mincu si acolo am obtinut. Dupa cum am stiut sa vorbim, prezenta, fizicua€™ (eram si eu mai slaba si mai draguta pe atunci)... si-am castigat concursul pe locul unde am vrut eu si asa mi-am inceput activitatea. Eram liber profesioniste. Asa era atunci, pe timpua€™ ala. Scumpa mea, vrei o cafea, ceva? Am o cafea buna, de la aparat, spune-mi daca vrei, ca e foarte buna." Nu vreau. "Baiatua€™ vrea (colegul meu, Bogdan Iurascu)?" Nici baiatul nu vrea. "O apa?" Vad ca nu pot sa trec de ea, deci accept o apa. Si a fost seara si a fost dimineata. Si am vazut eu ca e bine. Actul unu. Si pe urma am zis ca s-o rog pe doamna Tanta sa povesteasca. Si doamna Tanta zice ca. Doua puncte.


AMZEI. Cum a fost cand le-a interzis Ceausescu sa stea in strada cu florile. "Cand a venit domnua€™ Gorbaciov in vizita la noi. Atuncea ni s-a spus de la Presedintie, chiar si de la Primaria Capitalei, ni s-a spus ca nu mai trebuie sa stam in strada, trebuie sa intram in piete, ca asa se voia. Si ne-a mutat in Piata Amzei. Toate floraresele din sectorua€™ unu si toate floraresele din strada ne-au mutat la Amzei, pe fiecare dupa ce sector era. Cat a stat domnul Gorbaciov si chiar si dupa, n-am avut voie sa stam in strada. Bineinteles, in Amzei aveam un sector al nostru de flori, dar era mic. In a€™87 a fost. Si dupa vreo doua-trei saptamani am revenit inapoi si am stat acolo pana la revolutie."

Si a fost seara si a fost dimineata. Si am vazut eu ca e bine. Actul doi.


SARARU. "Domnua€™ Sararu era clientua€™ nostru, pentru ca dumnealui este un mare iubitor de flori. Si culoarea dumnealui preferata e galbenul si-i placeau trandafirii mei galbeni si crizantema galbena de toamna, asa, maaaare, care are capua€™ mare, susmit, asa se numeste, se scrie «s», «u», «s», «m», «i», «t». Crizantema aceea mare, care era cat o farfurioara mica, si care statea foarte mult in vaza. Si, intamplator, dansua€™, intr-o duminica, pleca intr-o vizita cu doamna si io cam terminasem florile care le-aveam eu mai deosebite, dar aveam eu pentru clientii mei, mai deosebiti si mai dragi, aveam in taraba mea bagate niste violete, care pentru vremea aia, era luna lui octombrie, iti dai seama ca era foarte rar, mi-au dat mie gradinarii mei niste violete superbe. Si dansua€™, cand a venit, eu i-am oferit doamnei Sararu cadou un buchet de violete din acelea superbe care pot sa spun ca i-am coplesit. Au ramas atat de incantati, extraordinar de mult.

Pe urma, cand aveau protocoale, cand aveau fel si fel de evenimente in Teatrul Mic, cumparau flori de la mine. Trimiteau la mine si cumparau flori, pentru c-atuncea nu era asa ca acum, sa fie flori peste tot, era la Universitate, la Unirii, erau cateva puncte. Si uite c-au trecut niste ani si am ramas buni prieteni, legati unul de altul, pentru ca pot sa va spun ca pentru mine domnua€™ Sararu e ca un parinte. M-a invatat enorm, enorm de multe, sa stiu sa pierd de la mine ca sa nu se supere altii, sa vorbesc frumos cu clientua€™, sa-i fie drag clientului sa cumpere de la mine, multe, multe lucruri m-a invatat." Si a fost seara si a fost dimineata. Si am vazut eu ca e bine. Actul trei.


CLIENTII. "Am avut clienti destul de importanti. Foarte importanti am avut. Pai sincera sa fiu, atuncea, in anii comunismului, a fost ministra Industriei Usoare, Maria Fluxa, a fost ministra Comertului, care era ministra noastra, cum ar veni, Ana Muresan o chema. Si cateodata, cand era inchis la floraria de pe Edgar Quinet, ca era duminica si era inchis, venea la mine si lua, ca eu eram deschisa si duminica. Si venea de multe ori la mine sa ia flori. Odata a venit si s-a asezat la coada si am rugat-o frumos: «Tovarasa ministru, va rog din suflet, treceti in fata sa va servesc» si dansa zicea «Nu, draga mea, stau la rand, cand imi vine randul atuncea cumpar florile»."


FAZEKAS. "Prim-ministru al Guvernului. Era permanent la mine si ma lua pe ungureste si eu ii ziceam «Tovarase ministru, dar eu nu stiu ungureste, stiu tiganeste», «Lasa, ma, ca trebuie sa-nveti si ungureste», ma facea mereu unguroaica. «Dar eu nu sunt unguroaica, tovarase ministru», «Lasa, ma, lasa», facea. A mai fost doamna Poliana. A fost chiar si familia Ceausescu. Cand era «Constantin si Elena» de la mine luau. Ca nu prea se gaseau florile care dansa le voia, iar la noi erau mereu florile cele mai frumoase care le achizitionam de la producatori. Si venea din partea cabinetului numarul unu si-mi spuneau: «Draga, suntem din partea cabinetului numarul unu, te rog frumos sa-mi faci rost de flori pentru cabinetul numarul doi». Si ma duceam la producatori si cumparam tot felul de flori care dansa nu prea avea ocazia sa le gaseasca. Liliac alb, liliac batut, liliac mov, lalele papagal, lalele negre, crizanteme. Si dansii, venind o data, de doua ori si vazand seriozitatea mea, ca io nu puteam sa spun «Domne, eu nu pot sa va aduc», din pamant din iarba verde ma duceam si aduceam flori, dar si ei erau seriosi. Veneau si plateau cat costa pe vremea aia, o mie, o mie cinci sute, doua mii de lei. Bani foarte multi. Ca sa-i faca doamnei cosurile. Si veneau si le luau de la mine.

A mai fost doamna Petrescu, cumnata lua€™ Elena Ceausescu. Petreasca era bolnava cu florile. Am mai avut directori, oameni din Politia Capitalei, de la Primaria Capitalei. Nu mai vorbesc de artisti care doamna Steluta si-acuma vine, ai vazut c-a scris si dansa despre mine, tot la fel, Alexandru Arsinel, cantareti... ce sa-ti mai spun."

Si a fost seara si a fost dimineata. Si am vazut eu ca e bine. Actul patru.


DUPA. "Acuma noi, dupa revolutie, am inceput sa luam din afara flori, pentru ca, sincera sa fiu, gradinarii dupa revolutie s-au devalorizat banii si a fost greu pentru ei sa faca rost de bani. Acuma cea mai mare concurenta dupa glob este Olanda. Ei au contracte cu toate tarile europene. Orice tara aduce flori de la ei. Italienii, care sunt si ei foarte buni producatori de flori, tot din Olanda isi iau bulbii de flori, pentru ca olandezii sunt cei mai performanti. Tot globul pamantesc ia flori de la ei.

Profitul nostru este pe perioade, si anume: perioadele care sunt mai bune care se vand florile mai bine atuncea pot sa spun ca avem profit. Primavara e perioada de varf. Perioada care vine dupa nu mai e asa. Canicula asta pot sa spun ca ne-a rupt. Pe urma iarasi mai e o perioada buna cand incep scolile, asta dureaza cam doua saptamani, pe urma mai e de Mos Nicolae si pana la Revelion, atuncea pot sa spun c-avem o luna buna in care castigam si noi un ban. Dar noi avem de platit chirii pentru spatiile comerciale, pe care le platim, chit c-avem, chit ca n-avem profit si nu e deloc usor, iti spun. Dar daca-mi place ce fac, imi place.

Un om care nu are tragere de inima pentru meseria care-o face nu poate s-o faca. Nici ca inginer, nici ca jurnalist, nici ca florar, daca n-ai tragere de inima nu poti sa faci. Daca-ti place, meseria ta devine hobby-ul tau si o faci de drag. Daca mie-mi place o floare, o aduc, pentru ca stiu ca si clientului meu o sa-i placa. Daca nu-mi place mie, n-o aduc. Floarea mea preferata e frezia. De cand sunt eu pe pamant mi-a placut frezia. Este floarea mea preferata si copiii mei stiu, stie toata lumea. Mereu imi iau frezii acasa. Cand simt eu asa nevoia, imi iau frezii acasa, le pun in camera mea si altfel ma simt." Si a fost seara si a fost dimineata. Si am vazut eu ca e bine. Note de final.

"Meseria asta pare frumoasa daca n-o executi. Daa€™ dac-o executi, esti stresat, d-asta zic ca trebuie sa-ti placa. Mie mi-a placut. Daca nu-mi placea, nu faceam."