Stim cu totii ca intamplarea nu depinde de interventia omului. Vine, asa, de undeva de sus, un ceva nedeslusit, care are pretentia ca trebuie sa schimbe ordinea lucrurilor, sensul lor; ca nimic nu-i poate sta in cale daca vrea sa creeze dezordine, in
Stim cu totii ca intamplarea nu depinde de interventia omului. Vine, asa, de undeva de sus, un ceva nedeslusit, care are pretentia ca trebuie sa schimbe ordinea lucrurilor, sensul lor; ca nimic nu-i poate sta in cale daca vrea sa creeze dezordine, incalceala, confuzie. Cand este netrucata - fiindca se-ntampla sa avem parte din plin si de intamplari programate, cu iz politic, tesute atat de abil incat electoratul sa creada orbeste ca vin de la Dumnezeu - pana si un copil o simte. Din pacate, la noi, sub multe si din ce in ce mai variate chipuri, intamplarea si-a asumat, cu de la sine putere, dreptul de a se instapani in viata noastra, a romanilor, ca sintagma similara celei care decreteaza: "Lasa-ma sa-mi fac de cap !". Ce mai incolo si-ncoace, se afla-n largul ei acolo unde nu exista discernamant, unde impostura a devenit
moda, orgoliul, un gen de opozitie la vedere, iar mitocania, stare de spirit. Şi, de ceva vreme, agreseaza si mutileaza tot ce intalneste. Fiindca "de-a intamplarea" sau la bunul plac al fiecaruia se asculta manele la orice ora din zi si noapte - peste puterea de suportare a vecinilor, trecatorilor, calatorilor din mijloacele de transport in comun - din Bucuresti si pana in ultimul catun din Romania. De-a intamplarea isi fac loc in holul blocurilor de locuinte personaje bizare, care distrug tot ce nimeresc; si, tot pe aceeasi lungime a lui "lasa-ma sa-mi fac de cap !", locatarii de la etajele superioare iti scuipa coji de seminte-n cap.De-a intamplarea se construiesc case peste tot in tara, cu sau fara turnulete, acolo unde nu au ce cauta - vopsite in galben, verde crud, portocaliu, rosu sau albastru intens, de la acoperis pana la garduri; se refac, se desfac si iar se refac strazi si trotuare, se defriseaza paduri - aici functioneaza chiar competitia! - si se tapeteaza in panouri publicitare, cu o perseverenta de invidiat si intr-o veselie greu de imaginat la alte popoare, fatadele blocurilor, institutiile publice. De fapt, orice cladire ai carei locatari vor "o viata mai buna". Inclusiv universitatile ! Aici suntem demni de Cartea Recordurilor. Iar exemple din categoria bunului plac fara frontiere, care ne-au facut si continua sa ne faca de ras in lume, sunt cu duiumul. Dar cel mai cu mot, din atatea afisate in vazul tuturor, mi-a fost dat sa-l intalnesc, de curand, intr-o localitate din sudul tarii, in care gospodarii zonei isi decorasera spatiul din fata gardurilor dinspre drum cu... gaste. Orataniile erau "sadite", in cotete imprejmuite cu plasa de sarma, pe post de flori! Ma gandesc ca primarului comunei nici nu i-a trecut prin minte sa amendeze o asemenea nastrusnicie, altfel nu vad de ce modelul "parcurilor de gaste" din fata caselor fusese insusit, in vecinatate, cu nespus de mare elan. Orice comentariu e de prisos. Fiindca sintagma "la voia intamplarii" are tot mai multi adepti pe plaiurile noastre - atat de ravnite de altii din afara granitelor, si nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna, iar acum mai abitir ca oricand. Sa fie intamplator?!
Despre autor:
