Unul dintre notabilele neajunsuri din perioada comunista, pe care si le exprima romanii frecvent, este ca „pe vremea aia nu aveam la ce sa ne uitam la televizor“. Ei bine, iata ca, imediat dupa '90, au si aparut tot felul de televiziuni, care mai de care mai colorate, cu programe mai atragatoare, menite sa te faca sa pierzi cat mai multe ore in fata televizorului. Pana aici, toate bune si frumoase, insa despre calitatea programelor raman multe de spus. Ma bucur sincer, fara a face o apologie a odiosului regim, ca mi-am petrecut copilaria intr-o perioada in care priveam mai putin la tv, dar ne jucam mai mult in aer liber. Nici despre „calculatoare“ nu pot spune ca stiam ceva, si uite ca am crescut si asa. Destul de bine!

Ma uitam de curand la un grupaj de stiri... ce ironie, nu?, unde-am vazut cativa copii, cu varste de la 4 la 7 ani, care manuiau calculatorul mai bine decat o faceam noi, in anii '90, la cursul de informatica din liceu. Mama lor? - foarte mandra! Ei? - micuti inconstienti. Viitorul?