Codul onoarei pe Dambovita

In Bushido, codul de comportament si filozofie asupra vietii care pregatea samuraiul pentru moartea onorabila, cel mai important moment al destinului sau eroic, se spune ca sabia nu trebuie scoasa din teaca decat cu un singur scop: sa ucizi adversarul. Legendele despre samurai stigmatizeaza comportamentul fanfaronilor care-si agitau sabiile in stanga si-n dreapta, anuntand lupta la care nu ajungeau niciodata. Samuraiului i se mai cere sa rosteasca cat mai putine cuvinte si, mai presus de toate, sa nu-si ameninte adversarul, gest considerat inutil atata timp cat insasi prezenta sa tacuta si decisa semnifica cu mult mai mult decat ceea ce s-ar putea spune prin cuvinte. Pentru ca samuraiul este insasi sabia, se confunda cu ea, o exprima, ii sintetizeaza puterea. Se spune ca, asa cum lama oricarei sabii de samurai este ceva viu si care se hraneste cu sangele dusmanilor ucisi, dar nu vorbeste decat ucigand, la fel si adevaratul samurai nu va avea nimic mai mult de spus decat ceea ce transmite prin decizia de a porni la lupta.
Acestui cod al onoarei, noi ii opunem o cu totul alta filozofie de viata si un alt tip de comportament. Cel al Portilor Orientului, unde totul, inclusiv onoarea, este luat in deradere. Si, consecinta directa a acestei traditii istorice, nu suntem luati in serios de nimeni. Inclusiv atunci cand vorbele ar anunta ca sabia, daca exista si este din otel si nu de tinichea, ar putea sa fie scoasa din teaca.
Atunci cand presedintele Traian Basescu a anuntat ritos ca, gata, autoritatile Republicii Moldova au intins coarda prea tare si ca Romania va raspunde foarte dur, tuturor ar fi trebuit sa li se taie rasuflarea. Presedintele Romaniei a spus ca impotriva tarii a fost organizata o provocare si ca replica nu va intarzia, pe masura gravitatii faptelor. Si ce-a iesit? Doamne fereste, nimeni nu-si imagina ca vor rasuna tobele razboiului! Dar macar te asteptai la gesturile clasice de retaliere de tip diplomatic, sau macar chemarea ambasadorului moldovean la o mustruluiala demonstrativa la Ministerul nostru de Externe, avand dovezile pe care Basescu s-a bazat atunci cand s-a referit la provocarea respectiva. Sau, cel putin credeam ca expertii nostri in probleme de securitate si sisteme de comunicatii vor aparea sa arate ca interceptarile telefonice despre care vorbesc cei de la Chisinau sunt un fals ordinar. A zis cineva ceva?
A zis. Dar nu ai nostri. Ci tot Voronin. Profitand de lipsa noastra de reactie dupa maraitura prezidentiala pe timp de concediu la mare, Voronin a iesit violent la atac. Exact la fel ca atunci cand explica Uniunii Europene de ce n-are deloc nevoie de oferta lui Basescu de a ajuta Republica Moldova sa progreseze pe drumul european, caci are alti parteneri. Acum ne acuza de a fi pactizat cu Satana si transmite mesajul ca, daca tot vorbim de provocari, ai nostri sunt vinovati ca ar finanta miscarea unionista.
Context in care ai nostri luptatori, altfel extrem de virulenti cand e vorba de garagata, se baricadeaza intr-o tacere pe care o cred demna si onorabila. O fac pe mortii-n papusoi si lasa sa se reverse asupra tarii un val fara precedent de insulte care, dupa cum vedeti, devine atat de consistent incat poate sa se substituie la ceea ce-a fost odata Podul cu Flori. Incepem sa fim inconjurati de acte de dispret fata de entitatea numita Romania: la Budapesta, Garda Maghiara se anunta gata de actiune, cand va fi nevoie, Voronin isi bate joc de noi...si cu onoarea noastra nationala cum ramane?

---

Despre autor: