Saptamana trecuta, Rusia si China au organizat manevre militare comune, in prezenta presedintelui rus Vladimir Putin si a celui chinez, Hu Jintao.
Dar o alianta strategica intre cele doua state nu este de asteptat, cata vreme China constituie cea mai mare amenintare strategica pentru Rusia, iar multi de la Kremlin par sa nu vada acest lucru, concentrandu-si atentia mai mult asupra Americii si a Occidentului.
Intr-adevar, China considera, oficial, mai multe regiuni din Extremul Orient Rus ca apartinandu-i. Pretentiile teritoriale ale Chinei asupra Rusiei sunt adeseori cuprinse in textele de geografie din scoala primara si includ un numar de regiuni ale Extremului Orient Rus din interiorul granitelor Chinei. Acest lucru vine in acord cu conceptul strategic al "spatiului vital", care include toate sferele unor activitati strategice ale statului, pe pamant, pe mare, sub apa, in aer si in spatiu. Dimensiunile unui "spatiu vital" sunt determinate de capacitatile militare, sociale, tehnice, stiintifice si economice ale unei tari - in esenta, "puterea sa totala". Conform teoreticienilor chinezi, "spatiul vital" al marilor puteri se extinde dincolo de granitele statului, in vreme ce "spatiul vital" al statelor slabe se limiteaza la granitele strategice care nu intotdeauna corespund granitelor teritoriilor lor nationale.
In prezent, China are pretentii teritoriale asupra a 11 dintre cei 24 de vecini ai sai, incluzand India, Japonia, Vietnam si Filipine, plus Rusia. In relatiile Chinei cu toate aceste state, o potentiala utilizare a fortei militare a fost si ramane un factor important.
In septembrie 2006, Armata de Eliberare a Poporului din China (PLA) a condus un exercitiu de 10 zile, fara precedent, implicand si districtele militare din Beijing si Shenyang, cele mai puternice districte militare dintre cele sapte ale Chinei.
Pentru observatorii militari, exercitiile de la Beijing/Shenyang au aparut drept un antrenament pentru o posibila ofensiva impotriva Rusiei, intrucat exercitii la o asemenea scala se desfasoara doar in etapa finala a unui program multianual de antrenament al trupelor. Geografia exercitiilor si natura ofensiva a misiunilor intreprinse au lasat putine dubii asupra faptului ca Rusia a fost distribuita in rolul unui "potential adversar".
In mod paradoxal, aceste exercitii au fost organizate in timpul unei perioade in care legaturile bilaterale politice si economice pareau, la suprafata, ca fiind la cel mai ridicat nivel.
Inclinatia diplomatica actuala a Rusiei este, in mod clar, impotriva intereselor sale de securitate nationala pe termen lung. China nu va fi interesata niciodata in modernizarea economica si politica a Rusiei si va prefera ca Rusia sa ramana o sursa de resurse minerale si energetice si "un spate strategic" in confruntarea sa cu Statele Unite. In fapt, conflictul dintre Rusia si China este posibil, in mod exact, in Asia Centrala, date fiind interesele politice si economice diferite ale celor doua state in aceasta regiune. Pe langa controlul asupra proviziilor energetice ale regiunii, apa a devenit o potentiala sursa de conflict, dat fiind deficitul serios al Chinei. In timp ce chinezii inteleg in mod evident aceste eventualitati si se pregatesc sa le abordeze pe cale diplomatica si militara, Kremlinul ramane miop si complet obsedat de fantoma amenintarii reprezentate de America. In consecinta, in timp ce visul Kremlinului de reinstaurare a dominatiei se indreapta asupra vecinilor sai (Ucraina, Belarus, tarile baltice si alte state post-sovietice) ca spre "strainatatea din apropiere", China priveste din ce in ce mai mult spre Rusia ca spre propria sa "strainatate din apropiere". Se va trezi oare Kremlinul din asta?
Andrei Piontkovsky este director executiv al Centrului pentru Studii Strategice din Moscova
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org