De ce simt unii nevoia s-o ia mereu din loc, iar altii detesta calatoriile, despartirile, hotelurile, garile si aeroporturile nu-i greu de inteles. Exista in toate un plus si un minus infinit. Dupa mai multe calatorii se naste in orice om dorinta de a si le face bun public, fie povestindu-le cu inflorituri, fie scriind jurnale si amintiri.


La tinerete iti numeri si-ti tot numeri calatoriile asa cum iti numeri si articolele, sperand ca la o noua numaratoare sa fie mai multe. Esti grabit sa aduni pe numele tau cantitati. Dar cu vremea, memoria afectiva incepe sa selecteze doar ce-i mai bun din trecut. Cat despre numaratoare, nici vorba.


Cea mai interesanta observatie privind relatia cantitate-calitate mi-a servit-o un foarte bun prieten, bantuit de la 20 de ani de demonul plecarilor. E unul din pasionatii care colectioneaza drumetii, asa cum altii strang tablouri sau titluri universitare. Prietenul acesta al meu s-a gandit chiar sa scrie o carte, dupa ce va fi cunoscut 100 de tari. Sa concentreze in cate o pagina acel ceva deosebit pe care i l-a dat fiecare tara colindata dintr-un total rotund si magic: o suta! Indiferent de lungimea si de imprejurarile unui voiaj ramai, mai ales daca ti-ai propus sa iei aminte la locuri si la oameni, cu niste trairi care lasa urme. Implinindu-se inventarul calatoriilor sale catre suta, prietenul meu a realizat ca incurca amintirile, orasele, povestile si ca ar fi trebuit sa scrie acea pagina pentru carte, daca nu la sfarsitul calatoriei, in orice caz dupa un timp rezonabil de scurt - sau rezonabil de lung - , astfel ca sa nu ajunga in situatia de a amesteca lucrurile. Acum a depasit binisor suta de plecari, iar daca va scrie totusi o carte, ea va avea cu siguranta alta structura.


Calatoriile s-au luptat in memoria omului intre ele si unele au invins. Trairile si ele s-au eliminat unele pe altele, ca intr-o competitie cu calificari in turul urmator. Dat fiind ca oricat de frapante ar fi emotiile unei deplasari pe taramuri indepartate, cea mai mare parte din impresii incepe sa semene pana la identificare totala cu altele vechi, ajungi sa incurci intre ele
si calatoriile recente. Cantitatea vine cu niste legi de-ale ei pe care n-ai cum sa le ghicesti si sa le previi.


Ca sa-mi fixez amintirea unor trairi deosebite, m-am dus de doua ori - daca s-a putut - prin locuri pe unde am mai fost. Cel mai mare profit sufletesc il ai din calatorii atunci cand, fie si pentru un ceas, doua te simti de-al locului, de-al casei. Au si plecarile cu grupul sau ingrijite de altii farmecul lor, insa ca sa poti povesti cu un folos intreg un drum prin strainatate, trebuie sa ti-l pregatesti cu de-amanuntul singur. Apar tot felul de ghiduri de calatorie, dar nici unul care sa-l invete pe om cum sa-si puna la punct, cu un maximum de profit spiritual, cea mai simpla excursie. Devii mai bogat sufleteste nu cumuland kilometri, ci ajungand la timpul potrivit in locurile dupa care fiinta ta tanjea si nu stia ca ele exista.