In sfarsit, am vazut si calaraseni fericiti. Am trait s-o vad si p-asta. Calarasi, orasul banilor. Sau calea bancnotelor. Sau mai bine zis, Calarasi, orasul calaraseanului fericit. Cum arata un calarasean care a castigat la loto? Pai mai intai cred ca paranoic. Adica in ce sens. Se gandeste ca acuma toata lumea e cu ochii pe el ca sa-i dea in cap, sa-i ia banii si apoi sa plece cu ei in lume si sa fie el fericit, nu calaraseanul nostru care merita banii. Pentru ca e clar ca-i merita. Numai daca e sa ne gandim ce coada a trebuit sa indure si tot ma plec plina de respect in fata unui calarasean tenace care sta la coada ca sa scrie la harneala niste cifre. Sau numere, ca nu stiu, ca n-am jucat niciodata la loto, nici nu stiu cum arata foile alea. Bai, deci acuma eu mi-l imaginez pe calaraseanul nostru ca pe un tip care nu poate fi fericit tocmai pentru ca, dupa criteriile lui, are toate motivele sa fie fericit. De vreme ce joaca la loto, e evident ca pentru el fericirea inseamna sa castigi premiul cel mare la loto. E clar. Deci acuma, ca se vede cu fericirea-n buzunar, calaraseanul nostru iar nu e fericit, pentru ca se teme sa nu care cumva. A auzit el ca exista o lege a compensatiei si ca mai bine stai pe un sac de porumb decat pe unul plin cu bani, ca, na, lumea e rea si invidioasa, si prefacuta: pe fata iti zambeste, si cand te intorci cu spatele iti baga un cutit in coaste. Cred ca, incepand fix cu momentul in care a aflat ca a castigat, configuratia creierului calaraseanului nostru s-a schimbat automat. Sa se bucure? Sa nu se bucure? Sa dea un telefon celui mai bun prieten ca sa-i spuna sau mai bine sa urle singur in perna de fericire, sa nu mai stie nimeni? Daca prietenul lui nu-i e prieten cu adevarat? Daca-si da drumul la bucurie si se pomeneste de unde nici nu te-astepti, cu Doamne iarta-ma? Acuma se vad prietenii adevarati, isi spune calaraseanul nostru. Dar poate ca el nu vrea sa vada cine-i e cu adevarat prieten si cine nu. Sau cel putin nu MAI vrea. Acuma, la adapostul acestei sume de bani care neam de neamul lui n-a mai vazut asa ceva, tot ce vrea e sa se simta in siguranta, nicidecum amenintat zi si noapte. El si cu familia lui gata, au terminat-o cu grijile, dar, se gandeste calaraseanul nostru, pentru altii grijile abia incep: cum sa faca, sa dreaga, sa-l delapideze pe calaraseanul nostru. In fine, n-am inteles niciodata de ce se felicita omul care a castigat la loto, ca doar nu are nici un merit, Doamne iarta-ma, el nefacand decat sa completeze aiurea-n tramvai niste numere. E ca si cum m-as urca eu in autobuz si controlorul m-ar felicita pentru ca a gasit asupra mea un abonament lunar valid. Sau pentru ca am gasit un ceas pe jos. Cu toate astea, sa-i uram o paranoie usoara calaraseanului nostru si altadata sa nu mai joace la loto, ca uite ce se-ntampla.