Multi dintre romani, prea multi, isi doresc un fel de "stat al bunastarii" cu totul inedit, asteptandu-l sa rezulte din imposibila combinatie a socialismului parasit si a capitalismului de care ne e teama sa ne apropiem. La aceasta rascruce de drumuri, cand iluziile se destrama, daca s-ar putea, am cumpara de-a gata bunastarea visata. Dar n-avem cu ce s-o platim. Fiindca in acest mare "sac" pe care il numim avutia societatii se aduna inca prea putini bani.


Problema are vreo rezolvare? Una singura, bineinteles: desavarsirea reformei structurale in economie. Dificila treaba, caci si reforma structurala e scumpa, iar banii statului si ai companiilor private sunt numarati. A incrucisa insa bratele in semn de resemnare ar fi cea mai proasta solutie.


Statul are nevoie, asadar, de bani mai multi. De unde pot fi luati? De la buget, desigur. Se impun insa doua conditii. Ambele obligatorii. Prima: deficitul bugetar sa nu mai creasca, pentru ca ar submina pozitia Romaniei in Uniunea Europeana. A doua: sa creasca cheltuielile, pentru a nu afecta salariile bugetare, pensiile si ajutoarele sociale. Ceea ce inseamna ca ramane un singur teren de manevra: capitolul de venituri.


Sa vedem, deci, cum pot fi inmultite sursele de venituri. Taxa pe Valoarea Adaugata e aplicata pe tot ce cumparam, de la jucarii pentru copii pana la automobile si obiecte de lux. Greu de crezut ca va putea sa creasca. Asa ca din TVA vor fi obtinuti bani mai multi numai daca se va vinde mai mult si se va cumpara mai mult. Impozitele pe salarii, aplicate tuturor celor care sunt platiti la vedere pentru munca lor, pot aduce si ele bani multi. Dar nu prin cresterea cotelor, ci prin marirea castigurilor. Si a numarului de salariati. Impozitele calculate pentru pensiile mari vor aduce bani mai multi la buget numai daca vor fi mai multe pensii mari. Impozitele pe profit, pe care le incaseaza statul din ce s-a realizat in economie - diferenta putand fi repartizata pentru rezerve si provizioane obligatorii, pentru investitii, pentru dividende si pentru premierea salariatilor - , ar putea aduce bani multi numai daca vom avea cifre de afaceri mai mari si mai multa valoare adaugata.


Exista insa si un revers al medaliei. Salariile sunt inca modeste in Romania. Profiturile companiilor sunt descurajate de nenumarate dari, incepand cu CAS-ul. Din acesti bani, platiti de noi, nu pot sa ajunga sume consistente la sanatate, invatamant, armata, justitie, politie, administratie publica. O alta parte, restransa si ea, o consuma investitiile publice. Aceste tipuri de cheltuieli sunt si vor mai continua sa fie sufocate. Economia nu-i capabila, inca, sa alimenteze substantial bugetul. Fiindca, la noi, cele mai multe companii se mentin pe linia de plutire, cu o eficienta modesta a muncii, cu cresteri mari ale costurilor de productie si cu o competitivitate aflata la mare departare de exigentele acestui sfarsit de secol.


Mai e insa o intrebare, la fel de grea: cat va putea fi intinsa plapuma protectiei sociale? Pentru ca, in societatea noastra, inca ne confruntam cu conditii de viata situate la limita cea mai de jos. Intrebarea in cauza, extrem de importanta, merita un raspuns demn de o tara membra a Uniunii Europene. Nu va putea sa fie dat acest raspuns cat timp productia continua sa sangereze. Incercarile de cresteri cantitative sunt anihilate de restrangeri in domeniile productivitatii muncii si ale competitivitatii. Toate acestea reduc la minimum resursele necesare unei protectii sociale solide. Lucrurile se complica si mai mult cand se ajunge la masurile ce ar urma sa fie luate: inchiderea fabricilor care pierd bani, restrangerea deficitelor, declansarea bataliei pentru eficienta.


Un canal accesibil imediat spre bani mai multi, care sa aduca un inceput de bunastare, se dovedeste a fi batalia cu inflatia. O batalie purtata in conditiile pietei libere. Mai ales ca a trecut vremea cand autoritatilor li se intindea capcana raspunsurilor sintetizate in sondaje de opinie prin care se cerea inghetarea preturilor. Ce ne-a adus controlul administrativ al preturilor am vazut. Mai intai inflatie ascunsa, bazata pe acumulari de preturi neadevarate. Apoi transformarea in inflatie fatisa, ce se manifesta exploziv. In vreme ce inflatia si productia se derulau in contratimp: cand urcau preturile, scadea productia; cand incepea cresterea, erau puse "sub control" multe dintre preturile produselor de baza, la energie, la unele materii prime vitale, la numeroase produse alimentare; cand din nou au fost liberalizate preturile, a scazut iar productia. Am avut insa sansa sa vedem venind un alt timp, fundamental diferit, in care descresterea economica s-a transformat in crestere, iar inflatia in dezinflatie. Si iata ca am ajuns sa vedem cum PIB-ul creste mai repede decat preturile. O reduta deja cucerita. Nu avem nici un drept s-o pierdem.


Ce ne asteapta? Mai multa munca, mai multa competenta, concurenta la sange. Numai asa se va putea ajunge la restabilirea adevarurilor esentiale in economia reala. Altfel, ne vor lovi iar bolile care au macinat multi ani investitiile, productia, consumul. Si, mai ales, banii.