Teoriile oamenilor de stiinta cu privire la motivul pentru care soarelea€¦ straluceste au fost in sfarsit confirmate, gratie unui experiment realizat in adancul muntilor Italiei. Suntem aproape de sfarsitul unei veri care ne-a d
Teoriile oamenilor de stiinta cu privire la motivul pentru care soarelea€¦ straluceste au fost in sfarsit confirmate, gratie unui experiment realizat in adancul muntilor Italiei. Suntem aproape de sfarsitul unei veri care ne-a dat mari batai de cap cu temperaturile ei record. Soarele a devenit din ce in ce mai agasant, un declansator de coduri galbene, portocalii sau rosii. Cercetatorii insa au un motiv de bucurie legat tocmai de soare. Fizicienii au facut primele observatii in timp real ale neutronilor solari de energie scazuta si sunt mai aproape de explicarea stralucirii soarelui. Ei au gasit mult-cautata dovada a teoriei referitoare la felul in care aceste particule fundamentale sunt produse in partea centrala a astrului. Un experiment monumental ingropat in muntii Italiei le-a oferit fizicienilor Universitatii Princeton o viziune clara asupra miezului soarelui, dar si asupra unei clase misterioase de subparticule care iau nastere acolo. REACTII. Experimentul, rezultat al unei colaborari internationale, a avut loc in Italia, mai precis in Laboratorul National Gran Sasso, in subteran. Acolo a fost posibila observarea atenta, in timp real, a neutronilor solari care sunt niste particule fundamentale create de reactiile nucleare si care curg intr-un numar impresionant din inima soarelui. Dupa atatia ani in care teoriile referitoare la reactiile nucleare din interiorul soarelui au avut parte numai de observatii incomplete, aluzive, experimentul acesta ofera date precise care confirma modul in care a fost inteleasa stralucirea soarelui. Oamenii de stiinta au probat mecanismul de producere a neutronilor prin masuratori exacte ale energei acestora. In stele de dimensiunea soarelui, mare parte din energie este produsa de un lant complex de reactii nucleare in urma caruia hidrogenul este convertit in heliu. Incepand cu protonii din nucleul hidrogenului, acest lant urmeaza una din cateva cai posibile, toate avand insa ca deznodamant producerea nucleului heliului si in definitiv a luminii soarelui. Doua dintre modalitatile de succedare a reactiilor nucleare necesita prezenta beriliului. Fizicienii si-au exprimat demult parerea ca aceste cai de reactie sunt responsabile pentru producerea a aproximativ 10% din neutronii soarelui, dar limitarile tehnologice au facut imposibila testarea acestei teorii in prezent. SUCCES. Aceste dificultati au fost depasite cu ajutorul giganticului detector Borexino, situat la mai mult de un kilometru sub suprafata pamantului. Interesul oamenilor de stiinta pentru comportamentul neutronilor este justificat de faptul ca acestia raman neschimbati pe parcursul calatoriei lor din inima soarelui spre pamant, fiind astfel purtatorii unor indicii importante ale mecanismului care i-a produs. Majoritatea particulelor ies alterate din interiorul soarelui, luandu-le foarte mult sa "evadeze", de aceea nu sunt la fel de relevante pentru cercetatori. OPTIMISM. Folosirea acestui detector foarte sensibil a reusit sa ofere rapunsuri si la alte intrebari care i-au nelinistit multa vreme pe fizicieni. Morgan Wasko, purtator de cuvant al experimentului cu neutroni SciBooNE, este de parere ca utilizarea acestor particule pentru observarea soarelui este un pas important catre intelegerea felului in care functioneaza universul, pentru ca e plin de stele. Cel mai aproape de soare Cele doua navete Voyager ale NASA au sarbatorit trei decenii de misiuni spatiale. Misiunea Voyager este o legenda a explorarii spatiale, fiind "pioniera celei mai in adancime explorari in domeniul soarelui facuta vreodata", potrivit Alan Stern, administrator al Misiunilor Stiintifice ale NASA. Desi au fost concepute initial pentru o misiune de patru ani pe Jupiter si Saturn, navele Voyager si-au prelungit misiunile, inspectand si Uranus, si Neptun, si trecand apoi la explorarea heliosferei. Voyager 1 este in prezent cel mai rapid obiect construit de om la o distanta de soare de 15,6 miliarde de kilometri. In decembrie 2004, Voyager 1 a trecut dincolo de ultima frontiera a sistemului solar, la aproximativ 14 miliarde de kilometri distanta de soare, acolo unde vantul solar incetineste pe masura ce se prabuseste in gazul ce umple spatiul dintre stele. Un an mai tarziu, aceeasi limita era atinsa si de Voyager 2. Fiecare nava are la bord instrumente prin intermediul carora sunt studiate vanturile solare, particulele energetice, campurile magnetice si undele radio din zonele neexplorate ale spatiului. In iulie 2015 este programata o explorare istorica a sistemului indepartatei Pluto.
Despre autor:
