Ma tot intreb de ceva vreme unde sa-l plasez pe omul politic post-decembrist. Intre lacomie si prostie, intre smecherie si cinism, intre viclenie si derizoriu... Din nefericire pentru un exeget diletant ca mine, construirea unui profil psihologic al jucatorului cu destinele maselor de creduli nu ascunde nimic fascinant, nici o taina, nici o cabala. Nu exista nimic diabolic, nimic captivant in deslusirea mecanismului de gandire al omului politic roman infipt la conducere dupa 1989.

Indiferent daca are zambetul de ceara al lui Iliescu sau privirea fals profunda a lui Constantinescu, sau aerul voit rebel al lui Basescu, reprezentantul clasei politice romanesti de pana acum nu s-a putut debarasa de voalul rosu al steagului cu secera si ciocan. Au fost niste comunisti mediocri, necrezand nici unul insa in doctrina, ci doar atenti la supravietuire profesionala si bunastare materiala. Au devenit apoi niste capitalisti de umplutura, pastrand aceleasi principii de valori egoiste: noi cu ai nostri, punand mana pe tot ce se putea, protejati fiind de mafiile pe care si le-au creat.

Insa le-a scapat un lucru. O alta forta, mult mai abila, mai experimentata si cu adevarat obscura a pus stapanire pe absolut toate mijloacele noastre de productie: servilismul ingrat fata de stapanitorii de afara (Imperiul Otoman, URSS, si acum fata de U.E.), trasatura adanc implementata in ADN-ul politicianului roman ce a functionat fara cusur.

Azi am devenit exact ce era mai putin profitabil pentru noi: o simpla piata de desfacere avida de tot ce vine de afara. Sigur, nu se putea altfel... Stapanitorii sau schimbat, dar au nevoie de aceleasi lucruri pentru a-si intari pozitia: resurse si bani. Dar puteam pastra macar doua sau trei atribute nationale. Poate o agricultura biologica, ecologica si o productie alimentara fara conservanti, un turism de calitate si o dezvoltare a industriei IT (stiind ca mai toti inginerii de sistem din piata de soft sunt romani).

Astfel am fi avut o pozitie ceva mai verticala in cadrul uniunii si sunt convins ca nu ne-ar fi costat nimic in procesul de integrare.

Dar politicianul nostru hulpav si sedus de milioanele de euro castigate peste noapte din vanzarea unor legi si facilitati pentru companiile mari de afara nu s-a gandit nici o clipa ca viitorul se construieste cu atentie in fiecare clipa. Inca nu este tarziu. Romania cunoaste astazi o explozie economica.