Thassiotii sunt cei mai fericiti dintre greci. Protejati de Apolo, de Atena, de Dionyssos, infratiti cu Pan si cu nimfele, iti promit o vara de smarald, stralucitoare precum insula lor.   Am vazut Thassosul in aprilie si-n septembrie. Si pentru ca exista undeva, in apele translucide ale Egeei, insula aceasta pe care salasluia candva Pan, vara mea a devenit mai lunga. Intre "vara din aprilie", galopand, si "vara din septembrie", lenevind, parca mi-e mai usor sa suport canicula "verii din vara", pe asfaltul Bucurestilor. Situata la numai o aruncatura de bat de tarmul macedonean al Greciei, Thassos te uimeste dintru inceput cu imaginea muntilor ce se rasfrang unul din celalalt, imbracati in maslini pana la mijloc, in pini si jepi pana spre culme. Si fie ca alegi sa locuiesti in nord, la Limenas - vechea si noua capitala a insulei, unde se afla si vestigiile cetatilor antice si medievale - ori in sud, la Limenaria, de unde peste apa poti zari Athosul sihastrilor, n-ai cum sa gresesti. Acolo, oamenii si timpurile tin cu cei pentru care deplina fericire inseamna, cum ne spunea candva un thassiot, sa ai rabdare sa astepti sa creasca frunza in maslini. O anume frunza, poate cea dintr-o vara dintr-un veac viitor.