Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului.   La un talk-show cu jurnalistii cubanezi de la 26 martie 1990, despre vizita in Brazilia, un jurnalist il intreaba in legatura cu convorbirile cu Felipe Gonzales (premierul socialist al Spaniei) si Carlos Andres Perez (presedintele Venezuelei) despre Perestroika. Asa cum se va dezvalui mai tarziu, Felipe Gonzales si Carlos Andres l-au pisat la cap sa faca reforme. Despre asta cei doi au facut declaratii dupa convorbiri. Asta sustine jurnalistul cubanez, care-l intreaba despre ce-au discutat. Un lider dintr-o tara democratica ar fi expediat momentul printr-un No comment! sau printr-o abatere a discutiei la alt subiect. Castro apeleaza la un siretlic. Il intreaba pe jurnalistul cubanez: "N-am avut timp sa citesc aceste declaratii. I-am spus lui Felipe sa faca el declaratii. Le-ai vazut cumva intamplator?". "Am citit numai despre declaratiile lui Carlos Andres" - recunoaste, modest, jurnalistul. Castro e curios. Sau, ma rog, o face pe curiosul, ca doar n-o sa credem ca n-a fost informat, mai ales ca declaratiile il vizau direct. "Si ce-a zis Carlos Andres?" Francisco Villanueva, un ziarist cubanez, iata, mai informat decat insusi El Lider Maximo, ii raspunde: "Carlos Andres a spus ca intalnirea a fost buna si productiva, dar n-a dezvaluit nici unul dintre subiectele discutate. Nu am vazut declaratiile lui Felipe". Vine momentul ca Fidel Castro sa se evidentieze. El spune imediat ce a declarat Felipe Gonzales. Dovada ca momentul cu nestiinta a fost un truc, pentru a da dialogului interes, dar si pentru ca el sa se pronunte.   ISTORIOARE. Pe parcursul talk-show-ului insa, Castro ofera cubanezilor o suita de amanunte pe cat de omenesti, pe atat de pitoresti nu numai asupra sa, dar si asupra sefilor de stat si de guvern prezenti in Brazilia, coborand o vizita atat de pompoasa la nivelul familiarului de telenovela. Chiar de la inceput, El Lider Maximo ii anunta pe interlocutori ca are multe istorioare de spus si ca abia asteapta sa le spuna: "Am multe istorisiri si mi-ar placea sa va spun cateva dintre ele. Presupun, totusi, ca astfel de lucruri se pot ivi in cursul conversatiei". Nu stiu ce fac cubanezii cand Castro apare intr-un astfel de talk-show. Presupun ca, data fiind boala lor dupa telenovele, se asaza in fotoliu, cu o sticla de rom in fata, asteptand sa auda ce nastrusnicii i s-au mai intamplat Comandantului. Castro consacra mult timp din interventia sa pentru a se plange de cat a avut el de indurat in calatoria asta. S-a confruntat, de exemplu, cu caldura: "In unele locuri, ca la Sao Paolo, caldura a fost realmente opresiva. La aproape toate reuniunile oficiale, la interviurile, intalnirile cu oameni din diferite sectoare a fost o caldura infricosatoare, aproape insuportabila, cum rar am simtit. Am transpirat pe rupte. Cel putin, la noi, in Cuba, temperatura e suportabila noaptea". Cubanezii vad astfel ca El Comandante e si ca ei, pentru ca si ei s-ar fi plans de caldura daca ar fi fost in locul lui. Afla, mai ales, ca Fidel n-a facut un voiaj de placere. A avut multe de suportat. Calatoria in Brazilia - declara Castro - s-a petrecut intr-un "timp foarte special, dupa prabusirea lumii socialiste, dupa alegerile din Nicaragua" (unde sandinistii, amicii Comandantului, au pierdut - n.n.), cand imperialismul si reactionarii din intreaga lume vad in Cuba un inamic". Pentru ca unul dintre mijloacele de razboi ale "reactionarilor si imperialismului" e dezinformarea in legatura cu situatia din Cuba, el, Castro, a profitat de vizita pentru a se bate ca un leu: "Am desfasurat enorm de multe activitati fara sa cunoastem odihna. De cum am ajuns la resedinta ambasadorului nostru, camerele de luat vederi ne asteptau pentru un interviu pe care a trebuit sa-l dam dupa sapte ore si jumatate de calatorie cu avionul. (...) Am avut multe intalniri cu presa in fel de fel de locuri. Primul interviu a avut loc sub o mare presiune, pentru ca era putin timp pina la dineul dat de presedintele Sarney. Eu nu ajunsesem inca si delegatiile se intilneau deja cu el. Era singura mea sansa de-a-l saluta si de a-mi lua la revedere de la el (E vorba despre presedintele Braziliei, care tocmai isi parasea postul - n.n.). Astfel ca a trebuia sa raspund la intrebari sub o mare presiune, avind la dispozitie extrem de putin timp". Un lider, chiar si dintr-o democratie consolidata, se limiteaza in astfel de cazuri la continutul contactelor si discutiilor. Cu atat mai surprinzator pentru un lider comunist, Castro istoriseste cubanezilor amanunte halucinante despre intreaga sa calatorie.   CALATORUL. Ca si in cazul altor vizite, El Comandante foloseste prilejul pentru a oferi cubanezilor date tipice unor insemnari de calatorie. Precizand ca a discutat cu guvernatorul statului San Paolo "tot drumul de la aeroport la memorial", Calatorul prezinta pe larg problemele mari, aproape insolubile, cu care se confrunta un oras de proportiile lui Sao Paolo. Una dintre ele e infatisata cu talent de scriitor: "Numarul celor saraci e in crestere. Numarul problemelor e in crestere. Va pot spune ca aceste orase se dezvolta de la sine. Un grup de insi ridica o mahala pe acest deal, si alt grup isi ridica mahalaua pe alt deal. Sint multe astfel de mahalale fara strazi si fara utilitati publice". La nivelul intregii Brazilii, Castro insista pe chestiunea folosirii alcoolului din trestie de zahar pe post de combustibil pentru automobile. I-a obligat la asa ceva criza petrolului - tine sa explice Castro, Pedagogul national. In Brazilia, Castro a avut multe intalniri si a fost invitat in multe locuri. El nu se multumeste sa dezvaluie numele gazdelor si, eventual, continutul intalnirilor. Cubanezilor li se ofera si amanunte despre drumul pana la locul vizitei, despre cum a mers cu ascensorul sau cum a urcat scarile. Leonel de Moira Brizola, liderul Partidului Laburist, sta in Rio de Janeiro, intr-un apartament de la etajul 8 al unui bloc vechi. Castro povesteste cum a ajuns la Rio de Janeiro in zori si a plecat noaptea, cum ploua, cum a urcat cu un ascensor mic si vechi. Nu scapa prilejul de a face o descriere a Copacabanei: "Copacabana e o plaja frumoasa, lunga de 5 km. Pare o faleza, dar nu e o faleza, e o plaja". Despre Copacabana cubanezii afla ca are probleme din pricina poluarii industriale.   CONFIDENTUL. Din relatarea celor discutate se contureaza imaginea unor presedinti, guvernatori, primari care au fel de fel de probleme. Probleme pe care le discuta cu Fidel Castro. El Comandante en Jefe apare astfel nu doar ca un ins curios, folosind calatoriile oficiale pentru a afla ce mai fac altii, cum o mai duc si cum se descurca, dar si ca un ins de incredere, dar mai ales intelept, caruia interlocutorii ii spun problemele in speranta ca le va da un sfat. Farmecul relatarilor lui Castro il dau insa istorioarele, pataniile Calatorului, legate, cele mai multe, chiar de conditia sa de sef de stat. O parte substantiala din aceste patanii se refera la ceremonia de investire a noului presedinte al Braziliei, Fernando Collor de Mello. Castro destainuie ca in timpul vizitei l-a vazut de trei ori. Intaia oara cand toti sefii delegatiilor au venit sa-l salute. Gazda a strans mainile fiecaruia dintre oaspetii asezati in cerc, spunandu-le cateva cuvinte de protocol. El Lider Maximo dezvaluie ca a cautat sa-l tina cat mai putin de vorba, deoarece erau multi insi carora gazda trebuia sa le stranga mana. A doua oara - istoriseste Castro, nu fara un deosebit simt al pitorescului - a fost la banchetul oferit de noul presedinte. Jucand magistral teatrul modestiei, Castro dezvaluie cubanezilor ca a facut coada pentru a-i strange gazdei mana. Ba mai mult, cand i s-a zis sa nu stea la coada si sa se vare in fata, a refuzat si l-a rugat pe cel din spatele lui, un inalt functionar de la Banca Inter-Americana de Dezvoltare, sa-i tina locul cat timp se mai invarte el prin sala!