Consumatorul roman de rind a suferit de-a lungul ultimilor 17 ani tot felul de abuzuri, asta dupa un si mai mare abuz de vreo 50 de ani. Poate ar fi timpul sa se schimbe lucrurile. Avem in ziarul de astazi un material despre discrepanta preturilor in domeniul vestimentar, intre Vest si Romania. La noi s-a reprodus paradoxul universal al saraciei. N-avem bani? Avem salarii de zece ori mai mici decit in Vest? Bun, atunci platim dublu sau triplu pe o pereche de pantofi de sport sau pe o bluza produsa de o firma celebra. Dam mult mai mult pe un DVD sau CD „original".

Situatia aberanta continua sa existe, iar oamenii ridica din umeri spunind „asa e la noi". Se duc apoi la Milano, Madrid sau Paris, isi cumpara haine extraordinare de la firme pe care le adora, beneficiaza de reduceri fabuloase, cumpara cu 20 de euro lucruri de care nu s-ar fi atins in veci in Bucuresti. Apoi ridicam din umeri si spunem ca „asa-i la ei"! Nici o institutie nu are responsabilitati in zona. Se numeste „piata libera" la noi. Si nimeni nu stie exact de ce e libera si urita la noi, iar la ei e libera si frumoasa.

Cred ca adevarata noastra problema este pasivitatea. Sintem niste consumatori extrem de docili si de indulgenti. Cei cu foarte multi bani savureaza situatia pentru ca niste pantofi de sport la 300 de euro nu sint accesibili oricui, cei cu venituri modeste se reorienteaza imediat. Legal, nu prea sint multe de facut. Dar aici se simte nevoia unei ligi puternice a consumatorilor care sa protesteze daca observa ca reducerile la noi sint adevarate mascarade in comparatie cu cele din alte locuri din Uniunea Europeana. Protectia Consumatorilor functioneaza anemic si apare din cind in cind la televizor aruncind la gunoi mici stricati. Numai ca „protectia" pe care o cer eu e o chestie mult mai delicata decit depistarea de carne stricata. Acum sintem cetateni europeni, nu mai sintem doar… romani. Poate repetindu-ne asta vom putea prinde putin tupeu.

Imi vine uneori sa trimit cite o scrisoare catre marile branduri ale lumii si sa le solicit scuze pentru faptul ca am fost nevoiti, eu si cei din generatia mea, sa cumparam haine la preturi indecente. Stiu, e aberant, dau dovada de necunoastere a legilor pietei. Dar mi-ar placea niste scuze. Nu costa nimic doar.