Pe 15 august, in predica sa de la hramul Manastirii Nicula, IPS Bartolomeu al Clujului a criticat poluarea spirituala generata prin rastalmacirea „libertatilor" si proasta folosire a televiziunii.

Pe 15 august, in predica sa de la hramul Manastirii Nicula, IPS Bartolomeu al Clujului a criticat poluarea spirituala generata prin rastalmacirea „libertatilor" si proasta folosire a televiziunii. Cu acelasi prilej, mitropolitul observa ca „devenim un popor de salbatici", „un popor de nesimtiti". Constatarile respective mi-au evocat figura unui Antim Ivireanu care - la vremea lui - nu contenea sa deplinga indobitocirea „poporului drept-credincios". Ei bine, sint perfect de acord cu IPS Bartolomeu. Lumea romaneasca de azi foloseste libertatea ca pe un paravan al iresponsabilitatii. „Otevizarea" natiunii e indiscutabila. Sigur ca, dupa dusul omiletic administrat de IPS Bartolomeu, gardienii „laicitatii" au sarit ca arsi. Numai ca spusele ierarhului ardelean nu sint valabile doar in biserica. Ele descriu vasta involutie pe care o sprijinim colectiv, indiferent de optiunea noastra confesionala sau filosofica.

Tabloidizarea constiintei publice a fost posibila din doua cauze. Prima e saracia intelectuala si economica. Nu-ti poti oferi alternative culturale rafinate (lectura, arta, calatorii) fara o educatie solida si ceva mai multi bani. A doua priveste handicapul pasivitatii, adica viata din fotoliu. Cind preferi sa fii doar spectatorul vietii altora, e normal ca televiziunea - patroana a „societatii-spectacol" - sa traiasca in locul tau. Succesul televiziunii de scandal mai are insa un motiv. Ceausescu „dadea" doua ore de program cu subiect unic. Nu „vedeai" nimic. Acum, resentimentul mostenit din era bolsevica se defuleaza anonim, printr-o rasturnare de roluri: pe vremuri, te turnau ceilalti, in vreme ce tu erai (sau macar te simteai) supravegheat. Mai nou, tu „ii vezi" pe ceilalti, le supraveghezi intimitatea - exhibata sau violata - si te bucuri sa ii „condamni", chiar daca „verdictul" se rezuma la o birfulita fara urmari.

Personal, mi-am propus sa reduc la maximum consumul de televiziune. Ma agaseaza sterilitatea politicii de talk-show si nu ma intereseaza micro-patologia vietii cotidiene. As vrea ca realitatea sa nu mai fie acoperita de „sticla" asta tot mai murdara. Din pacate, replierea mea pare izolata. Imi parvin tot mai des tristele probe ale faptului ca „lumea buna" casca ochii la Zona Crepusculara a mass-mediei romanesti. Ne salbaticim si devenim nesimtiti, dar nici cu ipocrizia „elitista" nu stam prea rau.

Iata-ma ajuns la punctul „ce-i de facut"? Ar fi cite ceva. Fiecare e chemat sa (re)vina la exigente mai inalte, care sa nu-l transforme in complicele propriei degradari. Si apoi, exista parca o institutie numita CNA care are datoria de a nu-si mai reduce misiunea publica la controlul deontologiei publicitare. E desigur grav ca televiziunea X a difuzat o reclama ilegala. Dar mult mai grav e ca domnii de la CNA se limiteaza la asemenea „abateri", fara sa amendeze sistematic grosul maleficiilor televizuale. Sper ca dl Rasvan Popescu si colegii sai din „noul" CNA sa devina ceva, ceva mai rigurosi in sanctionarea unor practici precum atacul la persoana, limbajul injurios, dezinformarea sau violarea proprietatii intelectuale. Generalizarea acestor „libertati" - pregatita prin treptata lor banalizare - va otravi calitatea convietuirii pina la paralizarea societatii civile.

Sau poate ca tocmai asta urmarim cu totii, astfel incit victoria comunismului sa fie deplina.