N-a fost asa! Banuieli privind o intelegere secreta intre aliati, cu sacrificarea noastra au existat dar razboiul nu se incheiase; se spera ca Romania va fi tratata ca Italia, de pilda, iar sperantele ca rusii nu vor instala o dictatura a proletariatului erau puternice. Ele erau intemeiate pe o falsa axioma ca rusii au nevoie de americani pentru a-si reface tara.
Altfel erau privite lucrurile, desigur, in tabara celor, putini la numar, care au intampinat armata sovietica cu urale. Se stie ce a urmat: o previzibila deziluzie, detronarea Regelui si dictatura comunista, una din cele mai crunte.
"23 august" a devenit atat pentru invingatori, cat si pentru invinsi o emblema si un motiv de comemorare; numai ca substanta acesteia a fost radical deosebita: pentru cei la putere, un simbol al vointei de a o pastra in veci, pentru cei izgoniti de la putere, prilej de a-si aminti nostalgic vechea Romanie.
Aceasta va fi avut defectele sale dar ea asigura tuturor o alta calitate a vietii, superioara, libertatea omului si legalitatea.
Asa s-au scurs anii, fiecare cu un "23 august" ritual, cu demonstratii ipocrite de recunostinta pentru marele aliat si pentru partid, marcati de o Securitate abuziva, dupa model sovietic, condusa pana in 1960 de sovietici.
Pana ce - temandu-se de inceputul de democratizare din Rusia - capii comunismului romanesc au devenit nationalisti: odata cu acest "volta face" a capatat si "23 august" un iz nationalist, fara a deveni vreodata o sarbatoare populara in felul lui "10 mai" al vechii Romanii. A devenit un fel de "1 mai", o zi calda, cu iesire la iarba verde; el facea sa se mai uite regresul si nesiguranta.
In concluzie: "23 august 1944" putea fi o piatra de mormant pentru poporul roman (daca la Kremlin n-ar fi intervenit schimbari importante dupa moartea lui Stalin in 1953). In niciun moment al istoriei sale n-a fost "ginta romana" mai periclitata. Declararea Romaniei republica sovietica a fost - ca si a Bulgariei de altfel imediat dupa 23 august 1944 pe ordinea de zi a Kremlinului.
Si totusi, in august 1944, nu a fost comisa nicio greseala politica de partidele istorice si de Rege!
Schimbarea de front a Romaniei urma dupa aceea a Italiei. Comparand politica cu un joc de carti, inclin sa spun ca "23 august" a fost singura strategie posibila pentru Romania acelei vremi. Cu alte carti in mana (alta asezare geografica) s-ar fi putut juca, insa, aceleasi carti, mult mai bine... Desigur.