Jurnal de cinefil De miercuri, Europa cinematografica se muta la Venetia, caci incepe festivalul de film si e un bun prilej sa vorbim acum despre Italia, dintr-o perspectiva cinematografica un pic diferita.   Daca esti in vacanta la Roma in aceste zile (ca Gregory Peck si Audrey Hepburn in filmul lui William Wyler), poti avea parte nu doar de momente romantice, ci si de mici bucurii cinematografice cu iz patriotic. In toate marile cartiere din Roma sunt panouri uriase cu filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, trei saptamani si doua zile"; revistele glossy au cronici mari si frumoase despre filmul romanesc castigator la Cannes, iar "vecinul" lui de premiera este o companie mai mult decat onoranta. Am vazut langa afisul lui Mungiu un altul, cu "Breath" al coreanului Kim Ki-Duk, un film aflat si el in competitie la Cannes anul acesta. Cand te indrepti ca turist (cinefil sau nu) catre Venetia, mai ai cateva motive de bucurie patriotica. Intr-una dintre cele mai mari librarii din Venetia e afisata in vitrina cartea lui Norman Manea, "Intoarcerea huliganului", tradusa in italiana si comentata elogios pe coperta patru de Philip Roth (domnul cu "Pata umana", "Complexul lui Portnoy" sau, recent tradusa la noi, "Povestea lui orisicine"). Si tot la Venetia, in Galeria Guggenheim, intr-o sala cu doua picturi mari de Picasso, stau elegant doua sculpturi ale lui Brancusi, "Maiastra" si "Bird in space", pentru ca la doar cateva sali distanta, dupa ce vezi lucrari de May Ray, Miro, Chirico, Tanguy, Dali sau Pollock, sa gasesti un tablou de Victor Brauner ("Le surrealiste", 1947).   Dincolo de asta, ca turist in Venetia te trezesti zilnic ca esti parte din secvente din filme pe care le-ai vazut de multe ori, si unele chiar ti-au placut. Mastile si pelerinele negre care promoveaza simbolul orasului (carnavalul) te duc cu gandul in fiecare seara, cand lumina incepe sa scada pe stradutele ingrozitor de inguste, la filmul lui Kubrick, "Eyes Wide Shut". "Casanova", filmul cu Heath Ledger si cu Sienna Miller, a avut cateva puncte de inspiratie pentru decoruri tot aici si pe unul dintre canale, in apropierea Bisericii San Polo, poti gasi o replica in marime naturala a casei in care sta, in film, venetianca interpretata de Miller. Doar ca e veche de cateva sute de ani, cum e si celula in care a fost inchis Casanova, celula pe care o gasesti in temnitele Palatului Ducal. Acolo, in Palatul Ducal, ai parte de cele mai multe déjà vu-uri cinematografice. In salile de tribunal te astepti sa iasa de pe vreo usa Al Pacino si sa-si spuna replicile din "Negustorul din Venetia" sau sa se apere de preacurvie Catherine McCormack pe post de Veronica Franco in filmul "Frumoasa venetiana".   Desigur, o excursie la Venetia ar trebui sa va aduca aminte de frumuselul pusti Tadzio si de cartea lui Thomas Mann (ori de filmul lui Luchino Visconti), "Moarte la Venetia". Cei carora le-a placut cartea trebuie sa stie ca anul viitor va aparea si la noi romanul-reportaj al lui Gilbert Adair, "The real Tadzio", o biografie a pustiului care l-a inspirat pe Mann sa scrie cartea. Despre Venetia o sa tot auziti zilele astea in contexte legate de film. Il vor premia pe Tim Burton pentru intreaga activitate, il vor avea pe Morricone intr-un concert in Piata San Marco, printre sutele de porumbei, si vor fi prezenti acolo actori mari din toata lumea.  Dar acestea sunt deja chestiuni pentru jurnalele de stiri.