"Pe plan profesional, cea mai mare realizare este in primul rand numarul celor care traiesc datorita mie, iar in al doilea rand, aprecierea si dragostea colegilor si a pacientilor. Pe plan spiritual, cei doi copii care mi-au mostenit «defectele»", ne-a marturisit fostul presedinte al Societatii Romane de Pneumologie. Astazi, prof. dr Ioan Paul Stoicescu isi aniverseaza ziua de nastere.


"Ma oboseste «statul degeaba»""Fara «plamani rezistenti» nu este bine sa abordezi inaltimi, chiar daca inaltimile se refera la performante stiintifice. Culmile stiintei, pentru a fi escaladate, cer pasiune, efort, perseverenta, seriozitate si, nu in ultimul rand, sacrificii. Atingerea unor performante reclama imediat necesitatea mentinerii si promovarii rezultatelor si, de ce nu, abordarea altor «inaltimi». Cand vorbea de «Marele Necunoscut», filozoful Lucian Blaga spunea ca «o necunoscuta rezolvata naste imediat o multime de alte necunoscute care se cer rezolvate». Cand te angajezi serios si cu pasiune la obtinerea unor performante trebuie sa stii ca drumul este lung, uneori fara sfarsit...

Am avut ambitia de a nu ma lasa dominat de necunoscut si de a persevera pentru a finaliza ce am inceput, indiferent de dificultati. Medicina mi-a adus bucuria de a putea fi de folos oamenilor si tristetea de a nu putea fi de folos tuturor celor care aveau nevoie de mine. Bucuria de a face cunoscute altora cunostintele mele si tristetea ca nu am putut face acest lucru pentru toti cei care au dorit. Sacrificiul nu a fost al meu, ci al celor dragi, care au trebuit sa ma suporte atunci cand nu am avut «timp» pentru ei. Imi sfatuiesc studentii si mai tinerii colaboratori sa nu practice medicina decat daca iubesc oamenii, sa stie ca medicina se invata toata viata, niciodata nu stii tot, si ca viata medicilor apartine in primul rand pacientilor. Ma felicit ca nu am facut compromisuri meseriei si ma blamez ca nu am putut uneori sa ma opun imposturii. Cand oboseala este generata de o activitate placuta sau de o implinire, poate fi o senzatie agreabila. Cred ca acesta este motivul pentru care nu prea m-am plans de oboseala. Pe mine ma oboseste «statul degeaba». Imi este teama de o eventuala perioada in care nu voi mai putea avea posibilitatea sa mai lucrez.

Daca in liceu cochetam cu matematica si in general cu stiintele exacte si numai o intamplare a facut sa devin medic, acum nu as ezita, as urma aceeasi cale in speranta ca as putea fi mai intelept si mai eficace. Nu cred ca exista o alta profesie care sa-mi ofere aceleasi satisfactii. Nici o alta meserie nu poate da viata vietii!

De la noul an de viata imi doresc sa constat ca impostura si diletantismul dispar din sistemul de sanatate si ca sanatatea va deveni o prioritate de politica nationala."