Umbra stiucii la Holbina

Pescari de stiuca, frati de suferinta, doamna Esox exista, e bine si va asteapta.

Au fost zile grele in august pentru Delta, cind canicula a transformat ghiolurile intr-un adevarat infern piscicol. Sub soarele fierbinte, cu nivelul in permanenta scadere si fara primenire, apa a atins temperaturi de 30 de grade Celsius. Pestii si orice alte vietuitoare acvatice au ramas fara oxigen si, daca nu si-au gasit sfirsitul in acest univers inospitalier, atunci au reusit sa mai cistige un ragaz evadind pe canale.

Acolo insa i-a asteptat invazia algelor, eutrofizarea, ape verzi, opace, la fel de inospitaliere. Toate locurile unde acum un an pe vremea aceasta se prindea stiuca dupa stiuca sint acum vid piscicol. Refugiatii sint probabil pe Sulina sau pe Chilia, brate ale Dunarii in care apa mai curge. Inca. Stiti insa cit de greu este sa gasiti stiucile printre vapoarele oceanice, printre salupele rapide si barjele care alcatuiesc traficul aglomerat al acestor magistrale lichide?

Iata stiri nu tocmai bune pentru pescarii de stiuca. Sa fie acesta un an nefast pentru nalucile din truse? Exista oare un cuvint magic, o incantatie care sa ne permita accesul intr-o lume paralela, cu nuferi, ape limpezi si stiuci atletice care sa-ti duca grafitul lansetei pina aproape de punctul de rupere? Ei bine, exista! Silabisiti Hol-bi-na. Este o incinta pe malul careia se afla un superb complex unde va puteti caza si unde va sint oferite barci cu motoare electrice si ghizi de pescuit pentru a explora labirintul de ape si stuf al incintei piscicole de la Holbina.

Paradisul pe care il cautati, aflat la 64 de kilometri de Tulcea, pe bratul Sf.-Gheorghe, are tot ce poate visa un pescar, cu conditia ca visul sa fie echipat cu struna metalica, pe masura dintilor stiucilor de aici. Atentie la monstri si la magia neagra a ragaliilor. Restul e trofeu.

---

Despre autor: