„Studio 60", „The Office" sau „Figurantii" anunta noua comedie de serial, in timp ce regele isi ia pe ascuns la revedere de la fani. In afara de faptul ca reteta lui era foarte veche, trebuie sa se fi mai intimplat ceva cu consumatorul de azi, pentru ca productia sitcomului sa incetineasca asa dintr-o data. Chiar si „30 Rock"-ul Tinei Fey, desi are cam toate componentele traditionale de ris, te trimite la o alta etapa. Mai exact, la una in care scenaristii se straduiesc sa dea ipocrizia la o parte: daca pina acum umorul venea din caricaturizarea oamenilor, mai nou, el sta tocmai in faptul ca oamenii au devenit caricaturi. Personajele noii comedii nu mai invata din greseli la finalul episodului, ci le perpetueaza cu strasnicie de-a lungul intregului serial. Gluma nu mai are momente fix stabilite de aparitie si nici nu mai este semnalata de hohote de fundal pentru a fi universal recunoscuta. Umorul se acumuleaza treptat si culmineaza in hohote, in functie de climaxul fiecarui telespectator. Sursa lui cea mai generoasa este parodia. Toata productia tv este luata in colimator, fara exceptie, iar o mare parte dintre mistouri sint indreptate chiar inspre stramosul acestor seriale, sitcomul. Unele au ramas la jumatatea de ora clasica, dar altele tind, treptat, catre 40-50 de minute, pentru ca umorul lor este de cursa lunga, iar ingredientele din care sint facute au nevoie de mai mult timp sa se inchege bine. Mai scurt de atit, pe mine m-au convins ca ne bat in ecran cu bune intentii.