PUNCTUL PE EI
Chiar si pasul gresit lasa urme temeinice. Pasii gresiti edifica deja catastrofa. Plecarea lui Cosmin Olaroiu de la Timisoara si inlocuirea acestuia cu Gheorghe Hagi au prilejuit bucuria nebunilor. Doar Cornel Dinu ramanea atunci in echilibrul omului incercat de viata. Si a avut dreptate cand, intr-un articol al sau, a caracterizat Timisoara ca posibil esafod al lui Hagi. Gica a facut primul pas gresit si a platit. Nu s-a invatat minte si a repetat pasul gresit.  


Istoria se repeta la Steaua pana in cele mai mici amanunte. Olaroiu se salveaza in timp ce Hagi accepta din nou sa devina sacrificatul de serviciu. In rolurile secundare apar alte personaje, dar scenariul ramane neschimbat. Jucatorii rasfatati de fostul antrenor provoaca razmerita in vestiar. Patronii, fezandati corespunzator de combinatorii profesionisti si bine pusi la cale, reactioneaza in sensul dorit de vestiar. Hagi este primul sacrificat. Nu au scapat insa de plata nici instrumentele uzate ale intrigii. La Timisoara se pare ca rolurile grevistilor de frunte au fost interpretate de Caramarin si Gigel Coman. Si cu ce s-au ales ei? Unde le este gloria promisa? Numele actorilor de la Steaua au o sonoritate cu mult superioara celor cu care au fost botezati interpretii timisoreni. Ii va ajuta oare acest avantaj sa evite decontul? Ma tem ca nu!


Decodificarea informatiilor aparute in presa ultimelor zile imi intaresc convingerea ca asist la un film in reluare. Jurnalistii care afirma ca si-au gasit sursele de inspiratie la palatul lui Becali sau in vestiarul echipei au o cifra octanica suspecta. In consecinta, nu-i iau in seama. Cand il citesc insa pe Catalin Tepelin (in Gazeta Sporturilor) stiu ca avertismentul pe care acesta i-l transmite lui Radoi este bine intemeiat. Catalin a avut intotdeauna informatie bazata despre Steaua si suporterii Stelei. Singura speranta ramane aceea ca victimele colaterale ale razboiul Becali-Hagi se vor salva in ultimul ceas.