PSD isi joaca ultima carte. De poker sau pacalici?

Anuntata motiune de cenzura impotriva cabinetului Tariceanu aduce cu sine o problema de fond a politicii romanesti: lipsa opozitiei reale, inexistenta unei alternative credibile pentru actuala putere.


Fortati de o prabusire a imaginii imediat dupa 2004, macinati de scandalurile de coruptie, social-democratii s-au purtat cu manusi.  Dosarele de la DNA ale figurilor marcante au obligat partidul sa mearga pe sarma, cu o critica destul de neconvingatoare la adresa puterii.


Ba, mai mult, nu au lipsit nici drumurile nocturne la Palatul Cotroceni si jocurile de culise cu mize mari intre PSD, PD si Traian Basescu.


Dupa aceste combinatii fortate de realitatea din teren, tehnica supravietuirii in jurul pragului de 20% a impus un nou compromis. O alianta de conjunctura cu liberalii impotriva lui Traian Basescu si a PD. Ca efect politic, acest ultim pas a avut consecinte catastrofale. Dupa pierderea referendumului din luna mai, PSD si-a atins pragul critic al ultimilor 10 ani: 15% optiune de vot in sondaje. De atunci, au mai crescut putin.


Asa cum se prezinta PSD acum, el nu raspunde unor minime cerinte ca partid de opozitie. Daca nu au aflat in 17 ani de politica, ii anunt pe singurii politicieni declarati de stanga ca, prin traditie, presa critica puterea si mediatizeaza criticile si dezvaluirile opozitiei. Acest imens parteneriat nedeclarat oficial si public functioneaza ca un mecanism curant al bolilor in care dau cei aflati in fruntea bucatelor si bugetelor. Coruptie, favoritisme, contracte preferentiale, abonamente politice la banul public, huzureala personala din bugetul de stat si multe altele. A trecut si PSD prin aceste faze, cand a condus tara. Din plin.


Ca presupusa formatiune ce se impotriveste actualei puteri (fosta portocalie, de culoare nedefinita in prezent), PSD a ratat sansa uriasa a cuplarii locomotivei sale la garnitura de presa, din punctul de vedere al temelor pentru dezbatere.


As spune chiar ca PSD are in continuare grave probleme de imagine, pe care nu le poate rezolva din lipsa unei strategii clare si coerente in domeniu. Problemele vin din perioada guvernarii Nastase, a mandatelor lui Ion Iliescu si din prezent. Nu exista un singur vinovat.


Iesirile social-democratilor sunt slabe si neconvingatoare. Daca nu ar fi televiziunile care sa traga zilnic vorbe din gura lor, colegii de partid ai lui Geoana ar fi mutii de serviciu. Trec saptamani intregi fara declaratii, critici, dezvaluiri. Doarme pasarea pe majoritatea vicepresedintilor si secretarilor executivi.


Nimic din arsenalul esential opozitiei nu ii este caracteristic actualului partid social-democrat. Impreuna cu vesnica predispozitie la compromis si tonul extrem de indulgent fata de Guvern, premier si presedinte, PSD nu are presa ca aliat pentru ca n-are colti. Are niste dintisori mici, ce nu lasa decat urme de harjoneala si zambete indulgente.  


Le aduc aminte domnilor de la stanga ca pe vremea guvernarii lor presa era destul de generoasa in a mediatiza demersurile opozitiei. Liderii Aliantei D.A., curtati si preluati cu declaratiile lor, aveau locuri rezervate chiar si in ziarele platite de guvernare sa taca. Efectul a fost unul foarte puternic. Mass-media a fost indiscutabil cel mai puternic aliat al portocaliilor impotriva puterii sufocante politic si financiar a PSD.


Exista o explicatie. Furnicutele rosii au acumulat destul de mult, au burtile mari, hambarele pline si se misca foarte greoi. Cand esti satul, incepi sa filozofezi pe tema inutilitatii alergarii dupa hrana.  


Sintetizand criticile pe care am sa le aduc social-democratilor, le voi enunta pe rand: lipsa de vlaga, incoerenta transmiterii mesajelor, neaparitia dupa aproape trei ani de opozitie a cadentei zilnice in tiradele antiputere, inexistenta contactului cu oamenii simpli in orase si sate. Totul pe fondul absentei fundamentale a unui mesaj dur, de stanga, cu pronutat caracter social.


Motiunea de cenzura e practic ultima sansa a partidului si chiar a liderului sau, Mircea Geoana, sa demonstreze o capacitate politica reala, nu pe hartie. Altfel, PSD va pierde pentru mult timp un loc pe podium. Va deveni o formatiune second-hand. Dupa trei ani de opozitie, ar fi cel mai trist bilant din ultimii 17.


Vom vedea acum daca in PSD sunt adevarati jucatori de poker politic. Sau simpli practicanti de pacalici, jocul acela infantil cu niste carti mari, albastre. Varsta recomandata - 4 ani. Cat inca un mandat de opozitie, cu tot ceea ce decurge de aici.

---

Despre autor: