Socul resimtit zilele trecute de pietele financiare a pornit de la piata americana a creditului ipotecar. Dar, in aceeasi masura, inceputul crizei este un esec al Administratiei de la Washington. De trei ani, Statele Unite incearca sa convinga China
Socul resimtit zilele trecute de pietele financiare a pornit de la piata americana a creditului ipotecar. Dar, in aceeasi masura, inceputul crizei este un esec al Administratiei de la Washington. De trei ani, Statele Unite incearca sa convinga China sa le cumpere mai multi dolari contra yuani, pentru ca altfel deficitele vor face sa plesneasca buba.


Din pacate insa, marele popor asiatic a manifestat reticenta, ba chiar a amenintat ca va lichida rezervele de valuta si hartiile de valoare americane. Iar finalul a trei ani de incercari in zadar era si el oarecum previzibil: in martie, Sandra Braunstein, director al diviziei Fed pentru probleme legate de clienti, avertiza ca piata creditului ipotecar cu grad ridicat de risc este in pragul unei crize determinate de incapacitatea de plata a clientilor, care s-ar putea extinde si pe alte segmente ale economiei. Braunstein adauga ca, in contextul intensificarii crizei actuale pe acest segment de imprumuturi, Federal Reserve - banca centrala a Statelor Unite - reanalizeaza reglementarile privind costurile aferente creditarii.


Cu alte cuvinte, Statele Unite au continuat sa acumuleze deficite, care cu cat se aduna in cantitate mai mare trebuie sa fie finantate la dobanzi mai mari - daca nu vine China in ajutor. (Si, dupa cum s-a vazut, nu vine). N-au facut asa ca sa nu afecteze perspectivele de crestere economica - iata o greseala de management. Daca nu s-au majorat dobanzile, era necesara macar restrictionarea creditarii prin intermediul unor reglementari, cum a zis Braunstein. Dar Fed n-a facut nici asta, ci a redus dobanzile la care imprumuta bancile, permitandu-le celor cu probleme sa se finanteze in continuare. Acum autoritatea monetara se pregateste sa reduca si dobanda de referinta, poate se vor gasi unii sa intre pe bursa. In acest fel s-ar crea lichiditate si ar scapa americanii la preturi bune de actiunile pe care le detin... dupa care bursa n-are decat sa se duca in jos.


Mergand pe aceasta linie, pe care cei care afiseaza riscuri mai mari platesc dobanzi mai mici, ce urmeaza sa se mai intample? Pai, daca nu se corecteaza suficient pretul activelor, atunci nu ramane decat sa se corecteze dezechilibrele de putere de cumparare fata de zona euro prin deprecierea monedei.


Pe aceasta secventa, dupa 1,3853 dolari/euro, va veni logic randul depasirii nivelului de 1,4. Dar aceste cresteri de curs nu vor avea loc liniar, astazi 1,4 dolari/euro, maine - 1,41 si asa mai departe. Atingerea unor cotatii inalte va fi insotita de reveniri la niveluri de 1,35-1,36, pentru ca deprecierea sa aiba loc mai lent.


Mai ramane o singura intrebare: Ce vina are economia reala a Statelor Unite, care da semne de revigorare si care isi intareste capacitatea de export? Merita mentinut pretul imobilelor cu pretul deprecierii monedei si al scaderii actiunilor? Merita sacrificata economia reala, ca sa primeasca sustinere pretul caselor?


Raspunsul cinstit nu convine nici americanilor, nici multor romani care incearca sa copieze modelul la scara redusa. Fiindca intre jongleriile cu proprietati si ipoteci, pe de o parte, si siguranta viitorului, pe de alta, alegerea rationala nu poate fi decat una. Mai bine o criza sanatoasa decat o crestere din nimic, cu bani de hartie.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.