Pe de alta parte, ea este un sistem de organizare a autoapararii intereselor legitime de grup in raporturile cu alte grupuri legitime, independent de actiunea statului. In fine, ea organizeaza educarea obstii in directia intelegerii anumitor valori si mecanisme care circumscriu viata comunitara. Spre a indeplini asemenea functii organizatiile societatii civile sunt fie militante, dar nepolitice si dezideologizate (organizatiile pentru combaterea anumitor maladii sau pentru protectia mediului etc.), fie politice (in sensul apropierii de ideologia unui partid sau de o anumita viziune privind organizarea societatii), dar nemilitante.
In Romania a inflorit si o falsa societate civila - politica si militanta - care si-a asumat rolul unei "preotimi seculare" si functioneaza ca "administrator unic al adevarului" si "politie a gandirii". Legaturile cu socialul se reduc la manipulare. In realitate, actiunea sa se consuma in campul politic ca partid deghizat, adesea de factura totalitara, fascistoida. Intrucat nu cer voturi cetatenilor, structurile si personalitatile acestei pseudo-societati civile nu fac oferte populatiei invitandu-o la analiza critica a programului lor, ci vorbesc ca si cum ar fi constiinta masei, fixandu-i repere de comportament indiscutabile. Intrucat nu se inscriu in concursul electoral nu intra in dialog cu cei avand alte convingeri, ci ii evalueaza prin raportare la unicul standard al propriilor optiuni, substituindu-se astfel in dreptul cetatenilor de a legitima actiunea agentilor publici. Intrucat nu sunt alese nu raspund in fata societatii. Intrucat nu raspund nu se simt legate de obligatia transparentei si asa se face ca autoritatea pe care si-o revendica (si pe care chiar reusesc sa o exercite) in formarea opiniei publice nu are corespondent in numarul celor care le impartasesc ideile, in performantele personale sau in moralitatea finantarii activitatii lor, toate ramase o taina invaluita de un mister ferecat intr-un secret absolut.
Exprimand pozitia unei minoritati, domnul Patapievici vorbeste despre "sprijinul intelectualitatii" pentru presedintele Basescu in timp ce doamna Mungiu considera ca prin gura minusculei organizatii pe care o conduce se exprima intreaga societate civila. Dintr-o lovitura majoritatea este delegitimata, iar celelalte minoritati sunt excluse. Se subintelege ca, desi minoritara la scara intregii societati, intelectualitatea ar avea dreptul de a-si impune agenda. Pe de alta parte, prin intelectualitate se inteleg grupusculele care impartasesc opinia vorbitorului. Ceilalti nu ar fi intelectuali. Obiectivul este ca toti sa devina, in cele din urma, intelectuali; adica sa gandeasca asemenea domnilor Patapievici, Liiceanu, Tismaneanu, Mungiu etc. Egalitatea democratica se reduce astfel la obligatia asimilarii in cercul "minoritatii juste". Chipurile nu dictatura acelei minoritati este afirmata, ci sansa fiecaruia de a deveni parte a ei. Cine nu intelege sa valorifice o atare sansa este fie transformat cu forta, fie eliminat - adica lustrat. Irationalismul, antipartidismul si antiparlamentarismul se adauga acestui nucleu ideatic care nu doar pe mine, ci pe multi alti romani (cred eu inclusiv intelectuali democrati) ii face sa se cutremure la vederea resurectiei fascismului. Vom detalia aceste aspecte in urmatorul articol.