Jérôme Parsy este jurnalist in Noua Caledonie. De la zeci de meridiane distanta de lumea buna, scrie despre soare vesnic si se lupta cu decalajele orare ce despart tara de Franta-mama.

Jérôme Parsy (stinga) face de unul
singur presa pe Insula Pinilor Am aflat de el de la Ioan T. Morar, care mi-a pasat o adresa de e-mail. Il intilnise in periplul sau caledonian, dupa ce, la aeroport, „catavencul" fusese reperat de mai-marii insulei in urma unui articol publicat de fostul locuitor al Hexagonului. Ajuns din buricul Frantei direct in Melanezia pentru un stagiu militar, Jérôme Parsy s-a aciuat pe insula din Pacific de mai bine de zece ani. „E ca si cum, la noi, cineva din Zimnicea ar fi trimis in armata tocmai la Satu Mare", incearca o comparatie Ioan T. Morar, care i-a strins mina celui care face singurul ziar al Insulei Pinilor. A cunoscut-o pe viitoarea lui sotie, Germaine Vandegou, nepoata marelui sef de pe Insula Pinilor, si pierdut a fost. S-a casatorit si s-a stabilit de tot in paradis. Cum ati devenit jurnalist pentru „Les Nouvelles Calédoniennes"?

Nu sint jurnalist, ci reprezentant local al jurnalului. Nu fac altceva decit sa relatez viata de zi cu zi a persoanelor care locuiesc aici, care poarta numele de Kunié.

De cita vreme faceti acest lucru?

Am inceput in 2004. Primul articol pe care l-am scris a fost despre primirea facuta de marea sefie a insulei unei delegatii de „mama" tahitiene venite pentru citeva zile pe insula.

Exista o competitie intre mass-media din Franta continentala („Le Monde", „Le Figaro") si cea din Noua Caledonie? Ce audiente au fiecare dintre ele?

„Les Nouvelles Calédoniennes" face parte din acelasi trust cu „Le Figaro", iar competitia practic nu exista. In plus, „Les Nouvelles Calédoniennes" ramine un jurnal de proximitate. Presa metropolitana ajunge desigur pina aici, insa obtine virfuri de audienta mai ales atunci cind Noua Caledonie este mentionata in vreun fel.

(Il completeaza redactorul-sef al ziarului, Philippe Minard):

Jurnalele nationale ajung aici la trei-patru zile distanta dupa aparitie in Franta, iar audientele acestora sint foarte slabe. Tocmai de aceea realizam zilnic cinci-sase pagini cu informatii regionale. Sintem in acest fel locali, regionali si nationali, cu corespondenti raspinditi la Sydney, Auckland sau la Paris.

Care este statutul jurnalistilor in Noua Caledonie? Exista presiuni politice sau economice asupra acestora?

Este destul de asemanator cu cel din Franta, cu citeva diferente administrative sau sociale. Presiunile politice si economice sint mai mici decit in alte regiuni ale lumii. Jurnalistii reusesc sa lucreze aproape corect sau cel putin sa spuna tot in sedintele de redactie pentru ca apoi sa isi informeze cititorii respectind normele deontologice.

Dupa zece ani de paradis, Parsy (dreapta)
e un adevarat fiu al insulei Care sint subiectele cele mai frecvente pe care le abordeaza publicatia dumneavoastra? Exista diferente, fata de Franta, atunci cind tratati subiecte internationale? Faptul divers ocupa un loc important in ziar. Caledonia fiind o tara a soarelui, paginile sportive ocupa un loc central. Din cauza decalajelor orare, majoritatea evenimentelor internationale parvin prin intermediul televizorului inainte de a ajunge in ziare. Jurnalul mai gazduieste o serie de suplimente cu accent pe economie, sectorul auto-moto-naval sau propune rubrici pentru femei, de distractie sau un supliment tv.

In Noua Caledonie exista multe dialecte. Cum va descurcati in acest melting pot lingvistic?

Aveti dreptate. Exista multe dialecte vernaculare, iar cei din nordul insulei nu se inteleg cu cei din sud. Limba franceza ramine in aceste conditii oficiala pentru ca uneste toate aceste populatii. Exista o lupta pentru mentinerea limbilor traditionale, iar o parte dintre acestea sint predate chiar si in scoli, gratie unei dorinte politice de a reechilibrare si de a asigura un viitor comun. In Insula Pinilor, pe care localnicii o denumesc Kwenyii, o agentie de dezvoltare culturala a elaborat un lexic pentru ca orice profan sa poata citi vocabularul Kwenyii. Numeroase persoane de pe insula, colectionari in special, au ajutat la transcrierea acestei limbi si la pastrarea culturii. Fiind preponderent orala, prima scriitura in aceasta limba a avut loc o data cu traducerea Bibliei, facuta de misionarii debarcati pe insula in 1848.

Accesati site-ul publicatiei Les Nouvelles Calédoniennes, pe www.cotidianul.ro/select