Cine-l asculta pe Adrian Paunescu vorbind despre revista „Flacara" isi poate inchipui ca libertatea presei in Romania ceausista a stat pe umerii sai.

Senatorul se emotioneaza si azi in amintirea tirajului de 500.000 de exemplare pe care-l avea „Flacara" sub conducerea sa. Si aproape ca lacrimeaza in direct la tv la gindul campaniilor de presa pe care le-a sustinut pe atunci. Daca Adrian Paunescu ar fi unul dintre pensionarii fostei puteri, i-as intelege regretele si dupa revista, si dupa intelepciunea lui Ceausescu, pe care nu oboseste s-o evoce.

In ’90, omul nostalgiilor ceausiste din ultimii ani nu stia pe unde sa mai proclame ca a fost un disident si un persecutat de dictatura neinteles de agitatorii Revolutiei.

Cu o suspecta memorie selectiva, Paunescu povesteste ca textele lui Ceausescu sau despre „iubitul conducator" veneau de sus si trebuiau puse obligatoriu in pagina, dar trece sub tacere poemele kilometrice in care el insusi cinta Conducatorul la Cenaclul „Flacara" si care apareau in paginile revistei. Iar gazda sa tv, Ion Cristoiu, pare lovit de aceeasi amnezie. Sa-i fi fost teama lui Cristoiu sa-i improspateze memoria poetului, ca nu cumva acesta sa-i aduca si el aminte de avintata iubire fata de Conducator exprimata in articolele sale din „Scinteia Tineretului"? Paunescu se lauda acum ca a fost adeptul socialismului de pricopseala, pe vremea lui Ceausescu, dar nu precizeaza ca principalul beneficiar al acestui tip de socialism ar fi fost el insusi, de pe urma Cenaclului „Flacara" si al tirajului revistei.

Acelasi bard al propriilor sale merite uita in ce imprejurari facea campanii pentru tratamente alternative, dintre care unele au scurtat drumul spre groapa al celor care au crezut in ele. Era pe vremea cind se importau tot mai putine medicamente de intretinere pentru bolile cronice.

Cum e insa cu asa-numitul curaj al lui Adrian Paunescu din acele vremuri? Curaj cu voie de la Ceausescu - in contul poeziilor de propaganda si al scandarilor dirijate pe stadioane -, care il facea pe poet sa se comporte prin tara ca purtator de cuvint al „Tovarasului" si care in cele din urma i-a fost fatal.

E treaba lui Adrian Paunescu ce nostalgii are, dar sint curios pe cine o fi reprezentind, de fapt, senatorul cu acelasi nume cind da lectii de jurnalism in comisia de resort a Parlamentului? Pe Ceausescu, PSD-ul sau pe redactorul-sef de la „Flacara" anilor ’80?