Cine stie ce-o fi?

Dupa ce bunica din partea tatei isi dadea prima cu parerea despre un bolnav din familie, zicand "Cine stie ce-o fi!", dar nu oricum, ci intocmai unui medic obligat la un diagnostic major, era randul babei Tudora sa vina la capataiul suferindului si sa spuna si ea "Cine stie ce-o fi!". Baba era la fel de ignoranta ca bunica, insa nepriceperile ei faceau oarecare autoritate. Toti o chemau pe baba Tudora, cand moartea era prin prejma, si la toti le spunea, dupa o lunga si grea chibzuinta, "Cine stie ce-o fi!". Era ceva - voia sa zica formula - , dar ce, asta ar fi fost peste puterea de intelegere a omului. De aceea, in cartier, baba Tudora era chemata inaintea medicilor si, de regula, in locul acestora. "Cine stie ce-o fi" insemna ca nimeni nu are cum sa stie ce este. Baba Tudora era respectata pentru genul de ignoranta pe care-l practica de cand se mutase in cartier, deoarece si-l marturisea cu asistenta unui conclav de babe la fel de ignorante ca si ea, insa dispuse sa-i lase ultimul cuvant. Tin minte sentinta ambigua, dar plina de ecou magic, a babei Tudora, deoarece nu a rostit-o niciodata altfel si nici in cartier n-a raspandit variante. In memoria mea, ea a functionat ca un etalon de competenta. Pana a fugi in lume, universul, pentru mine, nu era acela de la lectiile de astronomie. Universul era de buna seama mai mare decat cartierul meu, dar legile cartierului erau in permanenta verificate de viata. Iar in cazul babei Tudora, si de moarte. Multa vreme am zis si eu "Cine stie ce-o fi?" ori de cate ori nu stiam sa raspund la intrebari, dar tineam sa-mi apar ignoranta cu demnitate, transferand totodata consecintele acestea pe umerii interlocutorului. Am imprumutat de la baba Tudora chiar si felul ei de a vorbi, facand o pauza minata de mister si marcand apoi replica in trei chipuri: cu o ridicare din umar, cu o miscare dubitativa a capului si cu privirea ridicata in final spre tavan, ceea ce voia sa insemne: Eu atata am putut, dar ma indoiesc ca poate cineva mai mult. La moartea babei Tudora, diagnosticul "Cine stie ce-o fi?" a suferit o prima modificare, fara insa a i se altera intelesul. Baba a murit in patul ei si a fost descoperita dupa o saptamana. Toti isi dadeau cu parerea despre ultimele ei clipe, dar nu in ceea ce privea cauza. Vecinii nu puteau fi decat de acord ca fusese una majora: "Cine stie ce-o fi fost?". Din cand in cand, mai ales in momentele de haos politic si institutional, ma consolez zicandu-mi in gand "Cine stie ce-o fi?". Presedintele se ascunde la Cotroceni si n-are nici o parere despre letargia sociala, premierul nu are nici o interventie convingatoare, parlamentarii o scalda, jurnalele de actualitati se fac ca situatia e alta, numai baba Tudora, de acolo de unde s-a dus - Cine stie unde s-o fi dus! - , imi da cate un bip celest salvator, in virtutea faptului ca am fost candva vecini si partasi la mister, ca sa-mi spuna: Lasa, mama, nu te pune la mintea lor, cine stie ce-o fi?!

---

Despre autor: