Marele dezavantaj al IPS Teofan in lupta pentru Patriarhie este tacerea pe care a adoptat-o ca unica regula de conduita, lasind sa vorbeasca despre el neaveniti.

In legatura cu IPS Daniel nu exista dubii nici ca vrea sa fie succesorul PF Teoctist, nici ca are sanse foarte mari sa fie nominalizat candidat de majoritatea membrilor Sinodului. Se presupune ca IPS Teofan se bucura si el de sustinerea unor membri ai Sinodului, insa nu este deloc clar daca si el isi doreste aceasta functie. Atitudinea sa pare a spune mai degraba ca nu este sigur de sansele sale si atunci prefera sa se tina deoparte. Fireste, multi vor argumenta atitudinea sa rezervata prin aceea ca este un „calugar adevarat", ca si cum IPS Bartolomeu, de exemplu, cind condamna in fata a mii de oameni vulgaritatea de la tv sau exploatarea de la Rosia Montana, este un calugar „mai putin adevarat". Asadar, indiferent de motivul pe care il invoca si de ceea ce isi doreste, IPS Teofan greseste prin faptul ca nu se pozitioneaza. Nu e nevoie si nici nu are caderea sa iasa si sa spuna „da, vreau sa devin Patriarh" sau „nu, nu candidez", dar e liber sa impiedice mistificarile. Cind cineva reuseste sa stoarca de la soferul PF Teoctist afirmatia ca acestuia din urma i se parea ca IPS Teofan semana cu unul din inaintasii sai, PF Iustinian, iar concluzia este ca PF Teoctist il dorea ca succesor pe mitropolitul Olteniei, este o sfidare la adresa logicii si a deontologiei jurnalistice. Si, de asemenea, o „dezvaluire" care nu-l ajuta deloc pe cel in cauza. Cind din aceeasi zona, chipurile a sustinatorilor IPS Teofan, se lanseaza informatia ca isi pregateste retragerea pe motiv ca e santajat cu un angajament la Securitate, imaginea sa e pe cale de a fi compromisa, fara sa se sesizeze cineva ca nu s-a prezentat totusi nici o dovada in acest sens. In acest context, marturisirea unei eventuale colaborari cu Securitatea pare a fi mai putin nociva pentru imaginea mitropolitului decit mizerabila defensiva pe care i-au construit-o altii. E de asteptat ca unii sa spuna, iarasi, ca IPS Teofan e interesat de rugaciune, nu de imaginea sa, insa in calitate de ierarh are niste responsabilitati si fata de „turma" sa. Or, tacerea si asumarea implicita a informatiilor lansate nu creeaza oare smintire in Biserica? Sau poate ca IPS Teofan nu face decit sa joace un rol in aceasta perioada, iar tot ce se intimpla face parte dintr-un scenariu bine ticluit, in care pe 12 septembrie, cu o imagine proaspata, va aparea adevaratul contracandidat al IPS Daniel. Iata pina unde se poate merge cu fabulatia cind cine cunoaste adevarul se fereste sa-l rosteasca!