Mai tineti minte avertismentul presedintelui Senatului din prima zi in care a devenit presedinte interimar al tarii? Daca da, e foarte bine, daca nu, va readuc aminte ca este vorba despre un avertisment economic.Şi anume: presedintele Senatului avertiza asupra dezechilibrelor care pasc economia romaneasca. Şi era vorba in primul rand de faptul ca importam mult mai mult decat exportam, iar asta o facem, daca nu avem banii, pe datorie. Cand strainii isi vor marca randamentele, atunci, singura marfa care s-a scumpit cand statisticile anuntau ieftiniri generalizate, respectiv leul, va urma sa se ieftineasca. Nicolae Vacaroiu pronunta atunci cifra de 3,4 lei pentru un euro.Au existat comentatori care au luat in ras avertismentul lui Nicolae Vacaroiu. Mai ales ca, dupa aceasta declaratie, BNR a luat o masura pentru ieftinirea leului (a redus dobanda de politica monetara), iar leul a actionat contrar. S-a intarit si mai mult si euro a ajuns la un moment dat sa valoreze, in ziua de luni, 2 iulie, 3,1112 lei, coborand chiar in timpul zilei sub pragul de 3,1. In numai 15 sedinte, cursul euro scazuse de la 3,2850 lei pana la 3,1340, adica euro se ieftinise cu 0,1510 lei, deci leul se intarise cu aproape 5 la suta. Acum, exista comentatori care spun ca pretul de 3,4 lei pentru un euro este unul realist. Diferenta pentru fostul premier al Romaniei, a spus-o cand piata se astepta mai putin, este viziunea. In economie, intotdeauna trebuie sa ai viziune pe termen mediu si lung si sa privesti factorii care stau la baza efectelor.De ce revine avertismentul lui Nicoale Vacaroiu? Pentru ca, daca ne uitam la ultimele 6 sedinte valutare, vedem ca leul a pierdut 3,3 la suta din valoare. Adica, cam cat iti ramane dobanda la un depozit bancar, pe lei, intr-un an, dupa plata impozitului pe dobanda. Asta inseamna ca imprumuturile in euro s-au scumpit cu 3,3 la suta pentru cei care s-au imprumutat in lei, asta inseamna ca inflatia, ajutata de aprecierea leului, ar putea sa-si arate din nou 'capul urat>>, asadar pragul de 3,4 lei pentru un euro nu mai e atat de departe.De ce s-a depreciat leul? Sigur, principalul motiv este retragerea fondurilor internationale de pe pietele emergente. Mecanismul este simplu: cand capitalul strain merge intr-o tara pentru a face profit, intareste moneda respectiva, intrucat afacerea in statul respectiv se face in moneda locala. Cand tinta de profit este atinsa, sau exista riscuri suplimentare sau exista randamente mai bune in alta parte, capitalurile isi iau profiturile si pleaca. Pentru asta, in cazul Romaniei, vand lei si isi cumpara moneda de acasa, sau pe cea in care s-a investit (euro, dolar). Valuta devine mai cautata si prin urmare mai scumpa fata de moneda domestica. E simplu. Doar ca nu stii cand incepe acest proces.Si, totusi, exista semne in economie. Cand ceva extraordinar de bun intervine pentru o marfa, trebuie sa te astepti ca acea marfa sa fie supusa riscului unei intamplari extraordinar de proaste. Asa si cu leul. A fost extraordinar de bine cand s-a intarit, pentru importatori, pentru cei care s-au imprumutat in valuta, pentru consumatori care, pe fondul unei concurente acerbe, au inceput sa beneficieze de ieftinirea importurilor. Şi totusi, cat urma sa dureze? Primul semn ca se poate intampla ceva rau a fost chiar intarirea brusca a leului. Comentata de analisti drept normala, ba chiar blamand in acelasi timp BNR pentru ca ar fi intervenit, in scopul temperarii aprecierii leului.Acum, nu mai zice nimeni ca leul se depreciaza pe fondul interventiei BNR. Nici nu ar avea cum. Şi, fie ca BNR a intervenit la pretul de 3,1 lei pentru un euro, fie ca nu, actuala depreciere s-ar fi intamplat oricum. Cei care fac bani inteligent, din pix, mutand banii in sau in afara granitelor pentru randamente, au determinat aceasta depreciere.In plus, mai exista un motiv de teama, cel despre care spunea Nicolae Vacaroiu: deficitul de cont curent - alimentat in principal de deficitul de balanta comerciala. Nu uitati ca acesta a fost, in primele 6 luni ale anului, cu 77 la suta mai mare decat in primul semestru din 2006. Adica 7,83 miliarde de euro. Aceasta este partea de valuta care provine din imprumuturi. A face un deficit de balanta comerciala de peste 7% din PIB in numai 6 luni este periculos. Ganditi-va la cele 7,83 miliarde de euro ca la suma incasata pentru 2 BCR-uri. Adica sunt tot atatia bani ca si cand statul roman ar vinde 2 BCR-uri la pretul de vanzare catre ERSTE. Doar ca statul roman nu are 2 BCR-uri. Nu prea mai are ce vinde. Şi cheltuie. Mult. Şi atunci, ce punem in loc? Datorie. Iar datoria suplimentara atrage dupa sine riscul ca imprumutatorii sa devina la un moment dat mai putin binevoitori. Şi sa nu mai dea bani cu imprumut sau sa dea la dobanzi (rate de profit) mai mari. Şi atunci, leul nostru nu mai musca. E muscat. In principal, de inflatie. Iar daca inflatia musca, atunci si cresterea economica este muscata. Ritmul scade. Iar bugetul e muscat la randul lui. De venituri sau, mai degraba, de diminuarea lor prin temperarea cresterii economice. Iar daca veniturile scad, deficitul bugetar creste. Şi atunci, trebuie pus ceva in loc. Ce? Taxe, impozite, care la randul lor incetinesc si mai mult cresterea economica. Cam asta se intampla atunci cand leul nu mai musca.