Consiliul Director al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania i-a acordat in 2003 o Clacheta de aur si o medalie jubiliara "Magna cum Laudae", iar UNITER i-a acordat premiul special pentru Teatru de Revista. La inceputul anului 2007 a fost investit drept Cavaler de Malta al Ordinului "Sf. Ioan" de la Ierusalim. Maestrul Jean Constantin isi aniverseaza astazi ziua de nastere. "Am fost un actor ascultator..."     "De cand mi-am inceput activitatea artistica am facut tot ceea ce mi-a stat in putinta ca sa-mi satisfac spectatorul. Cel mai bine m-am simtit in «Toate panzele sus» al lui Mircea Muresan, in care am interpretat cu toata inima personajul Ismail. M-am simtit foarte bine si in celelalte filme si spectacole pe care le-am facut de-a lungul vremii, poate si pentru ca am avut sansa sa joc cu actori foarte mari ca Toma Caragiu, Gheorghe Dinica si altii, care m-au indrumat si m-au indemnat sa joc si eu alaturi de ei. A fost o mandrie pentru mine. Tot timpul am fost eu, omul Jean Constantin, fara sa-mi ridic nasul pe sus. M-am coborat la orice nivel. Cineva imi spunea: «Mataa€™ mirosi a om».   Am filmat doua luni in Cehia la «Roming», coproductie romano-ceha propusa anul acesta la Festivalul International de Film de la Toronto. Am avut un rol nemaipomenit in acest film si se aude ca s-ar putea sa iau si un premiu. De fiecare data cand am urcat pe scena am avut emotii, emotii creatoare, dar intotdeauna m-am bucurat de succes, pentru ca am avut o anume naturalete in tot ceea ce faceam pe scena. Cred ca una dintre cele mai amuzante intamplari de la o filmare a fost tot la «Toate panzele sus», in care si regizorul Mircea Muresan avea un rol. Si-a pus pe cap, sub fes un castron pentru ca, atunci cand dadeam eu cu polonicul, sa nu-l lovesc. Pana la urma nu i-a reusit si tot l-am lovit. Se simte si in film cum injura. Cred ca cel mai bine dintre toti actorii cu care am lucrat este Gheorghe Dinica. Am facut foarte multe filme cu el. Este un actor extraordinar si m-am inteles excelent cu el din toate punctele de vedere. Foarte bine m-am inteles si cu Besoiu si, in general, cu toti actorii. O perioada am jucat si la Teatrul National in «O scrisoare pierduta», unde l-am interpretat pe Pristanda. Eu eram din provincie, chipurile, dar toti ma primeau extraordinar. Toate rolurile care mi-au fost incredintate le-am facut cu aceeasi dragoste si pasiune. Am fost un actor ascultator, m-am supus tot timpul regizorului.   Intotdeauna, de ziua mea am avut spectacole. Cand eram la Teatrul Fantasio, la sfarsitul spectacolului, directorul Aurel Manolache anunta publicul ca este ziua mea. Nu imi plac lucrurile astea pentru nimic in lume. Sunt atat de emotiv..." "Palme..." "Palmele pe care mi le dadea Caragiu erau reale, iar operatorul ii spunea ca vrea sa surprinda urmele de pe fata si sa nu ma menajeze. Recunosc ca am primit foarte multe palme de la Toma Caragiu, pe viu" Jean Constantin actor