Tocmai incepusem sa ne plictisim. Fara nervi, fara intrigi, fara urcusuri si coborasuri spectaculoase. Piata valutara se obisnuise cu urcusul calm al leului si tindea sa cada in somnolenta. Disparusera pana si zvonurile. Se inmultea doar valuta. Si volumul tranzactiilor. Piata se mentinea operativa, fluida, transparenta. Fara evenimente. Zvonurile au reaparut insa imediat ce leul a fluctuat si in jos, nu doar in sus. S-a spus: "BNR da ceasul inapoi". In sensul ca ar fi intervenit pe piata. Si in jurul acestui subiect s-au reaprins vechi dispute. Faptul ca BNR n-a facut nici un fel de precizari, nici ca a intervenit si nici ca n-a intervenit, nu inseamna vreo dare inapoi. Un lucru ramane clar: BNR isi pastreaza dreptul de a interveni, dar nu comenteaza. Nici o banca centrala nu-si comenteaza interventiile decat in momente exceptionale.


Deprecierea leului pe piata valutara a starnit si o intrebare: nu va fi oare utilizata ca metoda de corectie? Mai precis: nu va fi folosita ca supapa prin care sa fie evacuate presiunile ce s-au adunat in economie? Referirile au in vedere acele presiuni legate de cresterile salariale neacoperite cu productivitate si cu eficienta. Sigur, intr-o economie in care marile mize nu sunt productivitatea, competitivitatea si eficienta, deprecierea monedei nationale poate juca un rol compensator. Nu insa si in imprejurarea de fata.


Dar zvonurile au aparut din senin? Iese fum fara sa fi fost aprins focul? Sa recapitulam: cresterea economica merge mai departe, dezinflatia de asemenea, somajul scade; aceste succese evidente sunt insa insotite de deficite externe mari, de salarii rupte de productivitate, de companii in care mai intalnim inca lipsa de eficienta si indisciplina financiara. Cand astfel de necazuri persista, interventii eficiente pot fi asigurate numai de o combinatie de politici: monetare, fiscale, de venituri.


Cursul leului pe piata valutara este insa o oglinda fidela a realitatilor din economie. El reflecta raportul cerere-oferta. Dar reflecta, totodata, si cativa indicatori economici, intre care deficitul balantei comerciale si de plati, rata inflatiei, eficienta, productivitatea. Sunt indicatori ce apasa pe curs si il directioneaza. Dar nu imediat, ci trimestrial sau chiar anual. Efect imediat are doar raportul cerere-oferta. Si cum oferta de valuta ramane generoasa, leul e destul de lejer in dansul lui zilnic cu euro. Evenimentele din America n-au afectat puternic piata noastra valutara. Rata de schimb, in prezent, a scapat de multe presiuni. Inflatia ascunsa sau reprimata a ramas si ea, undeva, in istorie. Nu mai preseaza pe curs. Socuri inflationiste, cum a fost cel din iulie, sunt rare si de mica intensitate. Asteptam insa vremea cand vom inregistra mai rar corectii de preturi; cand vom inregistra, asadar, o inflatie aproape curata.


Un lucru e limpede: piata valutara functioneaza bine. In plus, e concurentiala. Bancile se bat intre ele pentru a atrage agentii economici si populatia, care sa vina cu bani in conturile lor. Lei si valuta. Pentru asta sunt nevoite sa ofere cursuri optime, servicii dintre cele mai bune, sisteme mai rapide, mai ales in conditiile in care nu mai asigura la depozite dobanzi convenabile. Clientii au sansa de a alege banca pe care o considera ca ii va deservi cel mai bine. Asta nu inseamna insa ca bancile stabilesc cursuri si dobanzi dupa bunul plac al clientilor.


Noi suntem intr-o anumita realitate de care nu putem sa facem abstractie. Atat timp cat climatul inflationist persista, chiar daca inflatia scade, dobanzile la credite vor ateriza incet. Cand vom avea dobanzi mici, va insemna ca am rezolvat lucrurile in economie; va insemna ca a inceput o noua era economica. Dar acum mai suntem inca intr-un moment de terapie. Imaginea atat de des vehiculata, ca surplusul de bani din banci pune in pericol dezinflatia, e reala. La fel ca si nevoia de prudenta in politica creditelor, pentru a nu pulsa in societate masa monetara care sa produca inflatie. Banii e bine sa fie folositi acolo unde pot produce, acolo unde agentii economici pot "sa alerge" mai repede decat inflatia. Bancile sunt nevoite sa se apere de riscuri. Banii trebuie sa lucreze. Si o banca este cu atat mai buna cu cat banii lucreaza mai mult si mai bine. Fara indoiala ca sunt si pierderi, expuneri riscante, credite care se pot dovedi neperformante. Dar sistemul bancar, in general, functioneaza bine, iar rata increderii este in crestere. Mai ales, este in crestere rata increderii in piata valutara, care a promovat inca un examen edificator. Incet-incet ne apropiem de zona euro nu numai prin reglementari, ci si prin functionalitate.