MARGINEA ROMANIEI - Oamenii din Paraul Sulitei Mai sus de Fundul Moldovei, in lina Bucovina, sunt sate unde nazdravana inventie a lui Edison n-a ars niciodata. Hutulilor, neam inrudit si cu ucrainenii, si cu dacii, le-a placut mereu sa traiasca
MARGINEA ROMANIEI - Oamenii din Paraul Sulitei Mai sus de Fundul Moldovei, in lina Bucovina, sunt sate unde nazdravana inventie a lui Edison n-a ars niciodata. Hutulilor, neam inrudit si cu ucrainenii, si cu dacii, le-a placut mereu sa traiasca in munti si "vina" aceasta o platesc si azi, prin imposibilitatea de a face gestul simplu al apasarii pe un intrerupator. In loc sa numere kilowatii la sfarsitul fiecarei luni, hutulii din catunele Sulitei Moldova se framanta periodic sa gaseasca gaz lampant.   "Ni ma lumini", asa spun in limba lor hutulii din satul Paraul Sulitei ca nu au curent electric. La cele peste 15 case risipite prin poienile de la poalele padurii de brad n-o sa auziti televizorul zbarnaind si nici zumzetul frigiderului. De cand se stiu, oamenii din satul imbratisat de Raul Moldova si Paraul Sulita traiesc la lumina lampii sau a lumanarii, desi au facut in repetate randuri jalbe la autoritati sa-i scoata din intuneric.   UN SINGUR DOR. Daca ploua, satul aflat la cinci kilometri de primaria comunei ramane risipit si singuratic pe crestele muntelui. Mana aceea de 40 de oameni nu isi plang insa de mila. Oameni gospodari, traind din cresterea animalelor, mai ales a celebrilor cai hutuli carora ei le zic "cani", si din vanzarea lemnului, au case frumoase cu batatura plina de animale. Numai ca, lipsind curentul electric, le lipsesc multe. Vara le e greu cu mancarea, femeile gatind des, caci alimentele nu rezista prea mult in beciurile caselor. Iarna zilele sunt scurte-scurte pentru hutulii fara curent. Primarul din comuna, Vasile Rebenciuc, s-a resemnat cu problema caselor fara lumina si o rezuma simplu. "EON Moldova n-o sa investeasca in veci aici, iar oamenii n-or sa coboare din munte niciodata."   LUXUL LUMINII. La prima casa ce se zareste dupa ce lasi in urma ultimul stalp de electricitate sta o familie tanara, cu doi copii. Jecalii au facut nenumarate petitii pentru a beneficia de curent. Degeaba. Primarul e considerat responsabil de sateni pentru lipsa curentului, dar acesta explica: "Am primit raspunsuri in care mi se spunea ca, pentru a lega aceste case la curent, e nevoie de 38 de miliarde de lei vechi. Bugetul pe un an al primariei e de 2 miliarde. Ar insemna sa inchid primaria 20 de ani ca sa fac investitia". Daca au vazut ca n-o pot scoate la capat, sotii Jecalu au cumparat un generator caruia ii dau drumul la ocazii deosebite. "Cam o data pe luna ii las pe cei mici sa se uite la televizor. Dar e scumpa benzina, nu ne permitem sa dam drumul des", spune Valentina Jecalu. In rest, lampa e de baza. "Problema e ca nici gaz lampant nu prea mai gasim. Pe un kilogram dam 6 lei, cand se termina, folosim si petrol cu sare, ca sa nu afume. In caz de urgenta e buna si motorina, dar miroase rau in casa si ne e teama sa nu dauneze copiilor", se plange tanara mama. Nu de alta, dar daca te imbolnavesti in Paraul Sulitei nu ai multe optiuni. "De obicei luam o masina ce se nimereste aici sau ducem copiii in spinare 5 kilometri pana jos. Pentru spital mergem la Campulung Moldovenesc" (n.r. - 40 de kilometri), ne lamureste femeia. Daca pentru vii viata e grea fara curent electric, nici pentru cei plecati la loc cu verdeata situatia nu e mai buna. "Cand a murit alde Daneliuc stateam la priveghi la lumina lumanarilor", povesteste vecina Paraschiva Ruscan. "Si, nici una, nici doua, era sa arda, saracua€™. Dupa ce ca era mort...", clatina din cap femeia care, desi are casa noua intr-un sat electrificat, prefera sa stea mai tot anul in casuta din munte in care a trait toata viata la lumina lampii.   NASCUTI SI CRESCUTI IN INTUNERIC. Postasul e o aparitie rara in sat, preotul se mai opinteste din cand in cand. Nunti n-a mai pomenit catunul de zeci de ani, iar biserica e la 5 kilometri. Copiii merg la scoala tot in satele de mai jos, iar de Craciun n-au parte de instalatie electrica in brad. Pentru ei "aprinde lumina" inseamna sa-si parleasca degetele cu chibriturile atunci cand incearca sa vare flacara sub sticla lampii. Batranii satului, crescuti la lumanare, nu mai spera la lumina electrica in casele lor. Pentru ei e din ce in ce mai greu sa procure gazul lampant, pentru ca nu mai pot cobori din sat, plus ca a devenit tot mai scump pentru posibilitatile lor.   VIATA DE HUTUL. Nea Petru al lua€™ Nistor e un batran hutul cu parul alb, ingalbenit la varfuri, iesindu-i de sub palaria verde de padurar, cu ochii mici si azurii si degetele botite de munca. E barbat din neamul Slusaric si, ca multor strabuni, i-a placut toata viata sa creasca insa cai puternici si iuti, mandria oricarui hutul. "Acum nu mai are rost", povesteste obosit batranul, care n-a auzit niciodata de kilowatt pe banca de lemn din spatele casei sale. Mai are un singur manz, lasat liber prin munte. Doisprezece cai a avut de-a lungul vietii, cai pe care i-a ingrijit cu mult drag si care l-au ajutat sa-si creasca copiii. Mos Slusaric n-ar pleca din casuta unde iarna il viziteaza ursii si lupii, desi il chinuieste pardalnica de lampa care fumega urat de la motorina proasta. Cand il intrebi de tinerete, de cum era viata in satul cu aerul imbalsamat de rasina, batranului parca i se deschide o rana. "Nu-mi mai aduc aminte, e demult. Nici de hore, nici de cantece, nici de caii mei", zice el ca si cum ar dezgropa si ingropa cu fiecare cuvant o amintire.   TRADAREA EOLIANEI. Mircea Murga, hutul din tata in fiu, ar putea deschide un muzeu acasa cu obiectele mesterite de mana lui. Toate au fost facute manual sau cu strungul, pe care-l pune in functiune cu piciorul. Murga viseaza la o freza electrica, asa cum au dentistii, pentru modelele complicate. Ce folos truda? Turistii rar ajung in zona, iar cand o fac, nu au unde innopta. La 20 de kilometri, in Fundu Moldovei, gasesti o pensiune. Acum cativa ani, hutulul rotund la chip si-a pus in cap sa aiba curent cu orice pret. Cu mintea-i inventiva a mesterit o eoliana sa produca electricitate, de bagase satul in sperieti. "Toti vecinii ziceau ca-si face Mircea avion", rade, aratandu-ne locul din spatele casei, unde montase nazdravania. Inventia n-a mers, pentru ca producea curent cat sa intarate generatorul. "Aici nu e vant continuu, mai mult ma amageam cu eoliana. De ciuda, am spart-o", povesteste de ultimul vis de a avea curent acasa.   VIATA IN 2007 "Nici gaz lampant nu prea mai gasim, iar cand se termina folosim si petrol cu sare, ca sa nu afume. In caz de urgenta e buna si motorina, dar miroase rau in casa si ne e teama sa nu dauneze copiilor" Valentina Jecalu   22 FEBRUARIE 2006 "Ceea ce am hotarat astazi se refera la demararea unui program de investitii care sa incheie electrificarea pana la finele acestui an. Vor fi necesare investitii care nu sunt inca cuantificate azi, dar, indiferent de costul lor, aceste investitii trebuie facute" Calin Popescu Tariceanu premierul Romaniei


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.