Tatal presedintelui francez era un aristocrat ungur
Noul presedinte al Frantei are trecut in actul de nastere (28 ianuarie 1955) numele complet: Nicolas Paul Stephane Sarkozy de Nagy-Bocsa. Sarkozy mai este print de Andorra si Mare Maest
Tatal presedintelui francez era un aristocrat ungur
Noul presedinte al Frantei are trecut in actul de nastere (28 ianuarie 1955) numele complet: Nicolas Paul Stephane Sarkozy de Nagy-Bocsa. Sarkozy mai este print de Andorra si Mare Maestru al Legiunii de Onoare.
Cel pe care mass-media din Hexagon il numeste familiar "Sarko" are o ascendenta paterna ungara. Tatal sau - Pal Sarkozy de Nagy-Bocsa - se tragea din aristocratia maghiara. Familia Sarkozy poseda un castel in orasul Alattyan, la 92 de km de Szolnok. Atat tatal, cat si bunicul lui Pal Sarkozy s-au numarat printre autoritatile municipale din Szolnok. Mama lui Pal, bunica paterna a lui Sarko - Katalin Toth de Csaford - facea parte din aristocratia maghiara si era o catolica infocata. Cand Armata Rosie a intrat in Ungaria (1944), familia Sarkozy s-a refugiat in Germania. S-a reintors, insa, in Ungaria un an mai tarziu, in 1945, ca sa constate ca le fusesera confiscate toate proprietatile (castelul si pamantul). Tatal lui Pal a murit curand dupa aceasta, iar mama (bunica paterna a lui Sarko) i-a cerut lui Pal sa paraseasca rapid Ungaria, deoarece il pandea deportarea in Siberia.
O alta varianta ar fi fost ca Pal Sarkozy sa semneze - ca ofiter - un angajament de colaborare cu Armata Rosie. Katalin i-a mai spus acestuia ca va incerca sa paraseasca ulterior Ungaria, si ca spera sa se intalneasca cu fiul ei la Paris. Sarkozy a zburat mai intai in Austria, apoi a trecut in Germania. In acest timp, Katalin a declarat autoritatilor ca fiul sau s-a inecat in lacul Balaton. Toate incercarile autoritatilor ungare de a-i recupera trupul au fost - evident - sortite esecului. Ajuns la Baden-Baden, langa granita cu Franta, Pal a mers direct la cartierul general francez, unde a explicat situatia sa. A fost recrutat pentru Legiunea Straina. Contractul lui cu armata franceza a fost incheiat pe cinci ani. Pal s-a deplasat apoi la Sidi Bel Abbes, in Algeria franceza, unde functiona cartierul general al Legiunii Straine si unde erau pregatiti mercenarii pentru misiuni speciale.
La sfarsitul antrenamentelor, Pal Sarkozy urma sa fie trimis in Indochina. Dar un medic - care se intampla sa fie tot ungur - i-a dat un certificat medical, scutindu-l astfel de o aventura foarte riscanta. Pal a revenit astfel la viata civila si, in 1948, s-a stabilit la Marsilia. A solicitat cetatenia franceza, pe care a primit-o, insa, abia in 1970. Dupa 22 de ani! Si-a "galicizat" numele: Pal a devenit Paul Sarkozy. S-a mutat apoi la Paris, unde a cunoscut-o pe mama actualului presedinte - Andree Mallah - in 1949. Andree Mallah era studenta la Drept.
Pe linie materna, Sarkozy descinde dintr-o familie sefarda
Raaman Eliaz - fost director al lui "Israeli National Security Council" si al lui "Hudson Institut" - analizeaza in "Australia Jewish News" din 8 mai 2007 descendenta materna a lui Sarko. Articolul, intitulat "Sarkozy's Jewish Roots" ("Radacinile evreiesti ale lui Sarkozy") evidentiaza faptul ca actualul presedinte al Frantei descinde pe linie materna (ceea ce la evrei este esential) dintr-o veche familie de evrei sefarzi, originara din Spania. In secolul al-XV-lea, familia Mallah - in ebraica "mesager" sau "inger" - a scapat de Inchizitia spaniola refugiindu-se in Provence (Franta). Ulterior, familia s-a stabilit la Salonic, in Grecia, alaturi de numeroase alte familii de evrei sefarzi.
Mama lui Sarko, Andree, era fiica doctorului Benedict Mallah (nume real Aron Mallah), nascut in 1890, zis si "Benico", un urolog de renume. Benico - bunicul matern al lui Sarko - a parasit Salonicul impreuna cu mama sa in 1904, la varsta de numai patru ani, in urma exproprierii averilor familiilor evreiesti. A urmat gimnaziul la "Lycee Lakanal", din Sceaux, o suburbie din sudul Parisului. Dupa liceu, Benico a urmat medicina si a hotarat sa devina cetatean francez. In Franta, el s-a convertit la catolicism, si-a schimbat prenumele din Aron in Benedict si s-a insurat cu o frantuzoaica crestina, Adele Bouvier, bunica lui Sarko pe linie materna. Adele si Benedict au avut doua fete: Susanne si Andree.
Cu toate ca, la presiunea socrilor, Benedict a trecut la crestinism, el a continuat sa se considere, in realitate, evreu. Unchiul lui Benico, Moshe, a fost rabin dar si un proeminent lider sionist in Georgia. In 1898, Moshe a publicat si editat "El Avenir", cel mai important ziar sionist din Grecia timpului. Varul lui Benico - Asher - a fost senator grec. In 1912 a contribuit la constructia "Technicon", universitatea elitei tehnologice din Haifa. In 1919, Asher a fost ales drept primul presedinte al Federatiei Sioniste din Grecia, si a condus Consiliul Sionist timp de mai multi ani. In anii '30, a ajutat numeroase familii de evrei sefarzi sa emigreze in Palestina, unde in cele din urma s-a stabilit si el, in 1934. Un alt var al lui Benico, Peppo Mallah - un mare filantrop si finantator al cauzei sioniste - a fost, de asemenea, senator. In 1920 i s-a oferit functia de ministru al Finantelor in Guvernul grec, dar Peppo a refuzat oferta.
Raanah Eliaz afirma in "Australian Jewish News" ca familia Mallah a pierdut, in al doilea razboi mondial, 57 de rude. Benico, cu Adele si cele doua fete, s-au refugiat la Marcillac la Croisille, in Correze, o regiune din vestul Frantei. Potrivit unor marturii, se pare ca o ruda a familiei Mallah - Buena - ar fi fost supusa unor experimente medicale in lagarul Birkenau.
In 1950, fiica doctorului Benedict Mallah, Andree, se marita cu imigrantul Pal Sarkozy de Nagy-Bocsa, in ciuda familiei. Pal si Adele vor avea trei baieti: Guillaume (nascut in 1953), Nicolas (nascut in 1955) si Francois (nascut in 1957). Mariajul tine pana in 1960, cand cei doi divorteaza subit. Adele, cu cei trei baieti, se refugiaza la tatal sau. Nicolas Sarkozy - afirma Raanah Eliaz - a fost crescut practic de bunicul Benico. Toate convingerile sioniste ale acestuia s-au transmis astfel adolescentului Sarko, care vorbeste intotdeauna cu o mare mandrie de familia mamei. Pal (Paul) Sarkozy s-a insurat inca de doua ori, avand doi copii cu ultima sotie. Familia Sarkozy a locuit cu bunicul Benico la Paris, pana in 1972, cand batranul moare. Andree si cei trei baieti s-au mutat la Neully-sur-Seine, pentru a fi astfel mai aproape de Pal (Paul). Marturiile dovedesc ca Pal nu-si petrecea prea mult timp cu baietii si nu-si ajuta material familia.
Adolescenta lui Sarko, marcata de statura sa "pipernicita"
Potrivit lui Sarko, bunicul Benico - care l-a influentat decisiv in tinerete - era un infocat gaullist. Micul Sarkozy a fost botezat catolic, ca si fratii sai, si a crescut in credinta catolica fara sa uite vreo clipa insa de originea sefarda a familiei. In mai multe randuri, a declarat ca a avut, ca model in viata, personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea. Cand este intrebat, declara ca nu stie ungureste. Desi se pare ca lucrurile nu stau chiar asa.
Potrivit propriilor declaratii, Sarkozy a suferit in adolescenta din cauza inaltimii sale reduse. In scoala fusese poreclit "Pipernicitul". Ceea ce pentru junele Sarko era o adevarata drama. Se atarna de cate o bara si statea asa ore in sir. In speranta ca poate, totusi, va mai creste cativa centimetri. Nicolas Sarkozy are doar 1,65 m. "Ce m-a facut ceea ce sunt astazi este suma umilintelor suferite in copilarie", afirma adesea Sarko.
Sarkozy si-a inceput studiile la "Lycee Chaptal", o scoala publica din Arondismentul 8. Clasa a VI-a a facut-o in Statele Unite, iar clasa a VII-a, in Marea Britanie. Liceul l-a terminat la "Cours Saint Louis de Monceau", unde si-a dat bacalaureatul. A urmat apoi Dreptul la "Universite Paris X Nanterre". Aici, Sarkozy s-a apropiat de sindicatul studentilor de dreapta, in care a devenit activ. Ulterior s-a inscris si la "Institute d'Etudes Politiques de Paris", dar nu a absolvit. (Catherine Nay, "Le Pouvoir nomme desir", L'Archipel, 2007). Specialitatea lui Nicolas Sarkozy o reprezinta dreptul comercial si dreptul familial.
Casatorii, divorturi, separari
La 23 septembrie 1982, Nicolas Sarkozy se insoara cu o corsicana, Marie Dominique Culioli, fiica unui farmacist din Vico, un orasel la nord de Ajaccio. Cuplul are doi baieti: Pierre (n. 1985) si Jean (n. 1987). Nasul la casatoria lui Sarkozy cu Marie Culioli este nimeni altul decat politicianul de extrema dreapta Charles Pasqua. Caruia, mai tarziu, Sarkozy ii va deveni oponent si rival.
Mariajul cu Marie Culioli s-a destramat in 1996. Cei doi erau separati, in fapt, de cativa ani. Culioli, catolica practicanta, afirma si azi ("Le Parisien", 11 ianuarie 2007) ca ea continua sa se roage pentru Sarkozy. Ca primar la Neuilly, Sarkozy o intalneste pe Cecilia Ciganer-Albeniz, stranepoata a compozitorului Isaac Albeniz.
Nascuta la 12 noiembrie 1957, in Boulogne-Billancourt, actuala doamna Sarkozy este produsul unui spectaculos melanj etnic.
Tatal Ceciliei - Andre Ciganer (alias Aron Ciuganov) - s-a nascut la Bucuresti, in 1898, intr-o familie de rusi cu ascendente tiganesti si evreiesti. A emigrat la Paris, unde a devenit blanar. Aici a cunoscut-o pe sotia sa de origine spaniolo-belgiana, Teresita Albeniz de Swert, nepoata compozitorului Isaac Albenitz i Pascual. Din mariajul celor doi s-au nascut patru copii. Cecilia are trei frati: Patrick, Christian si Ivan Antoine. Patrick utilizeaza numele de Ciganer-Albeniz. Cecilia a adoptat forma cu nume compus, Ciganer-Albeniz, abia in 1979, potrivit lui Catherine Nay ("Un pouvoir nomme desir", Grasset, 2007).
Cecilia Ciganer-Albeniz a urmat un liceu religios, "Soeurs de Lubeck". A absolvit Conservatorul din Paris, clasa de pian, prima in seria sa. In perioada studentiei, Cecilia a avut mai multe job-uri in comunicatii si a prezentat moda pentru creatorul Schiaparelli, pentru a face rost de bani de buzunar.
Intr-un film documentar ("Sego et Sarko sont dans un bateau") al jurnalistului de stanga Karl Zero se sugereaza ca Sarkozy a intalnit-o pentru prima data pe Cecilia Ciganer-Albeniz la casatoria acesteia cu vedeta TV Jacques Martin. Ca primar de Neuilly, Sarkozy a oficiat casatoria celor doi, la 10 august 1984. Din prima casatorie, Cecilia are doua fete: Judith Martin (n. 22 august 1984) si Jeanne-Marie Martin (n. 8 iunie 1987). Se pare ca Sarko i-a facut curte Ceciliei chiar la petrecerea de dupa oficierea casatoriei acesteia cu Jacques Martin. In urmatorii patru ani, Sarko ii va cere Ceciliei sa divorteze. In 1988, Cecilia divorteaza de Jacques Martin si se muta (cu fetele) la Nicolas Sarkozy. Va trebui insa sa astepte pana in 1996, cand Sarkozy divorteaza de Marie Culioli.
La 23 octombrie 1996, Sarko si Cecilia se casatoresc, martori fiind Bernard Arnault si Martin Bouygues. Sase luni mai tarziu, Cecilia Sarkozy da nastere singurului fiu al cuplului, Louis. Intre 1996 si 2005, cuplul Sarko-Cecilia au aparut adeseori impreuna. Chiar daca Sarko (1,65m) ii cerea Ceciliei (1,78) sa nu stea chiar langa el la manifestatiile publice. Un reflex al complexelor copilariei.
Pe 25 mai 2005, cotidianul elvetian "Le Matin" dezvaluia ca Cecilia Sarkozy l-a parasit pe Sarko pentru franco-marocanul Richard Attias, patronul lui "Publicis" din New York. "Le Matin" mai dezvaluia si alte secrete intime, de natura strict privata. Ceea ce l-a determinat pe Sarkozy sa actioneze in justitie cotidianul elvetian. In timp ce Cecilia avea o idila la New York cu Richard Attias, Sarko s-a combinat la Paris cu ziarista Anne Fulda de la "Le Figaro". In ianuarie 2006, a intervenit insa reconcilierea cuplului. Motivul: Sarko se pregatea sa intre in cursa prezidentiala ("Daily Telegraph", 19 aprilie 2007).
In documentarul "Sarko si Sego in aceeasi barca" se sugereaza ca relatia actualului cuplu prezidential este mai degraba un parteneriat pragmatic, decat un mariaj in adevaratul sens al cuvantului. Gurile rele spun ca Cecilia Sarkozy trebuie doar sa se achite cu gratie de indatoririle de prima doamna a Frantei si sa zambeasca fotogenic in fotografiile oficiale. Un rol care, se pare, nu-i convine intotdeauna.
Presa franceza a comentat pe larg strania absenta a doamnei Sarkozy in ziua primului tur al alegerilor prezidentiale. S-a spus chiar ca ea nu ar fi votat. Imediat dupa inchiderea urnelor, a plecat intr-un concediu de doua saptamani in Florida. Lipsind astfel in perioada finala si deciziva a campaniei electorale. S-a intors cu doar cateva ore inaintea ceremoniei de inaugurare de la Elysee. Gurile rele sustin ca a participat la festivitati doar la insistentele copiilor ei. Criticii au comentat ca tinuta vestimentara a proaspetei prime doamne - foarte nepretentioasa - indica doua lucruri: ca a fost o "solutie de avarie", aleasa in graba; ca Cecilia Sarkozy nu se sinchisise de eveniment.
Comentarii rautacioase s-au auzit si dupa summitul G8 derulat, la inceputul lunii iunie, in Germania. Cecilia Sarkozy si-a facut aparitia la bratul sotului ei, dar s-a intors rapid la Paris, pretextand o intalnire importanta. Asa ca presedintele Frantei a fost singurul dintre cei opt sefi de stat prezenti la reuniune care a venit neinsotit la dineul de gala.
Saptamana trecuta, Cecilia Sarkozy a declinat in ultima clipa invitatia la pranzul informal oferit de George W Bush, lasandu-si sotul sa se duca singur la ferma din Maine a familiei presedintelui american. A declarat ca si ea si copiii ei au gatul inflamat.
Extrem de controversata a fost implicarea Ceciliei Sarkozy in eliberarea infirmierelor bulgare, detinute in Libia. Prima doamna a Frantei a vizitat Tripoli in iulie 2007, a fost primita de Muammar Ghaddafi si a primit permisiunea sa le viziteze pe prizoniere - cu care s-a conversat in fata camerelor de filmat. Cateva zile mai tarziu, acestea erau repatriate in Bulgaria. Gurile rele au insinuat ca vizita Ceciliei Sarkozy in Libia fusese aranjata de amantul ei franco-marocan (Richard Attias), care face lobby in SUA pentru Ghaddafi. Si care ar fi pregatit terenul si pentru o intelegerea militara intre Paris si Tripoli.
Ascensiunea politica a lui Nicolas Sarkozy
Primul pas in politica al lui Sarkozy este controversat. La moartea lui Achilles Peretti, primarul din Neuilly-sur-Seine (a carui secretara fusese chiar mama lui Sarkozy, Andree Mallach), politicianul RPR Charles Pasqua isi anunta candidatura. Sarko este insarcinat de Pasqua - de care era foarte apropiat si la nivel personal si ca vederi politice - sa-i conduca intreaga campanie pentru functia de primar. Sarkozy, profitand de o boala a lui Pasqua, se anunta candidat la primarie pentru Neuilly-sur-Seine. Si castiga. A fost cel mai tanar primar din Franta, al unui oras cu 50.000 de locuitori. Din 1988, Sarkozy este membru al "Adunarii Nationale". Intre 1993 si 1995, este ministru pentru Buget si purtator de cuvant al primului-ministru, Edouard Balladur. Era, insa, privit ca un protejat al lui Jacques Chirac. Totusi, in 1995, Sarkozy il sprijina in campania prezidentiala pe Balladur contra lui Chirac. Dupa ce Chirac castiga alegerile prezidentiale, Sarkozy isi pierde postul de ministru al Bugetului. Chirac a considerat atitudinea lui Sarkozy drept o forma de tradare din partea unui om pe care il sprijinise in cariera politica. (La fel cum patise si Pasqua.)
In 2002, dupa ce Chirac castiga al doilea mandat de presedinte al Frantei, acesta il numeste pe Sarkozy ministru de Interne in Cabinetul Pierre Raffarin, in ciuda divergentelor bine cunoscute dintre Raffarin si Sarkozy. Dupa remanierea guvernamentala din 31 martie 2004, Sarkozy primeste postul de ministru de Finante. Dupa demisia lui Alain Juppe de la conducerea partidului gaullist UMP apar divergente intre Sarkozy - care doreste in mod evident conducerea UMP - si Chirac. In noiembrie 2004, Nicolas Sarkozy devine liderul UMP, ales cu 85% din voturi.
La 31 mai 2005, Radio "France Info" difuzeaza informatia potrivit careia Sarkozy fusese numit din nou ministru de Interne, in Guvernul Dominique de Villepin, fara sa fi demisionat din functia de lider UMP. Stirea este confirmata la 2 iunie 2005, cand ministrii depun juramantul. Sarkozy a ramas in fruntea UMP pana in mai 2007. La 16 mai 2007, devine al saselea presedinte al celei de-a V-a Republici Franceze. La ceremonia de instalare, desfasurata la Palatul Elysee la 16 mai a.c., s-a cantat "Legenda" de Isaac Albeniz, in cinstea sotiei presedintelui Frantei, Cecilia Sarkozy, stranepoata compozitorului. Mama lui Sarkozy (Andree), ca si tatal (Pal/Paul) - cu care Sarkozy se reconciliase intre timp -, precum si copiii din ambele casnicii ai lui Sarkozy au luat parte la festivitati.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.