A fost pus sa aleaga intre a da spaga si a se insura cu nepoata popii din sat ca sa ajunga paroh in comuna natala. Pentru ca era sarac si pentru ca iubea o alta fata, a ales a treia cale, calugaria. Astazi este mitropolitul Olteniei si are sanse sa ajunga Patriarh.

Mitel Savu, viitorul Teofan, in postura
de disk-jockey, la nunta colegului sau,
Ion Oprescu Doar in urma cu jumatate de veac, cind miscarea de rezistenta anticomunista de la poalele Fagarasilor le dadea bataie de cap securistilor, poate sa mai fi fost asemenea agitatie in comuna Corbi. De vreo 20 de zile, de cind Prea Fericitul Teoctist a devenit „vrednicul de pomenire", corbenii nu mai au liniste. Ziaristii le dau tircoale, iar ei, contrar obiceiului de a lungi vorba pina-n ziua, trebuie sa-si inghita limba. Asta-i consemnul pe care l-au primit de la „Inaltul". Sa nu dea „relatii" despre viata lui. Unii considera insa ca „atita modestie" ii strica si isi aproba singuri dezlegare la vorba. Ca la urma urmei, zic ei, nu e nimic de ascuns. Numai ca mitropolitul exact despre viata obisnuita de dinainte de a imbraca rasa monahala nu ar vrea sa se stie. Preocuparile lumesti ale tinarului de acum 25 de ani Dumitru Savu, zis Mitel, sint atit de contrastante cu imaginea pe care si-a creat-o sub numele de Teofan, incit parca si pe el il surprind. Cea mai grea decizie din viata lui, de a se duce la manastire, nu a avut rest. Ca si cum in 1984, la Crasna, sub mantia calugarului Nicodim, „parintele spiritual" dupa cum il numesc cei care il cunosc, s-a nascut un alt om. Pe care si parintii de singe l-au recunoscut cu greu. Ca alinare pentru mama sa, Teofana, ce si-ar fi dorit sa se faleasca cu el ca preot in sat, Mitel si-a luat numele de calugarie dupa al ei. Nicicum nu s-a impacat insa cu pierderea. Caci calea lui Teofan au luat-o apoi si trei din surorile sale. Numai una nu a facut inca pasul.

Pentru tatal lor, Constantin, asta a fost cea mai grea lovitura pe care a primit-o de la viata. Sa-si vada patru din cei sase copii ramasi in viata plecati la manastire. „Era cioban, asa cum sint multi in comuna, caci aici sint peste 35.000 de oi. De educatia lor s-a ocupat mai mult mama, care-i ducea in fiecare duminica la biserica", spune pe de rost fostul profesor Ion Ilinescu, ce il va pune la loc de frunte pe Teofan intr-un viitor ghid al Corbilor. Grija Teofanei pentru educatia religioasa a copiilor nu era insa ceva neobisnuit in Corbi. Chiar si atunci cind comunistii erau cu ochii pe ei, bisericile erau neincapatoare. „Corbenii au venit din Ardeal aici din cauza persecutiilor religioase la care au fost supusi dupa 1700", ofera explicatia preotul Victor Sturzeanu, parohul din Corbi. El e considerat un fel de ucenic al IPS Teofan, alaturi de care a slujit aproape de fiecare data cind mitropolitul a ajuns in Corbi. Unii se mira ca ditai mitropolitul vine fara prea mult fast si slujeste in biserica de tara, insa cei apropiati stiu ca de fiecare data cind intra in altarul acela in haine arhieresti, pentru IPS Teofan e ca si cum si-ar mai pune un pansament pe suflet. Zece ani, cit si-a facut studiile de teologie, a fost vazut ca viitorul pastor al corbenilor si el insusi si-a dorit asta mai presus de orice.

Preotul Ion Oprescu si masina
de scris cu care, impreuna
cu viitorul mitropolit,
facea bani in studentie Dumnezeu a avut insa alte planuri cu Mitel, desi inca de mic i s-a insuflat dorinta de a urma Teologia. „Mitele, tu sa te faci preot, ca mine", i-ar fi zis la scoala invatatorul Petru Georgescu, care fusese inainte preot. Acesta e cel care l-a dus la Craiova, in 1974, la seminarul unde pe atunci se bateau 18 pe loc. „Mi-l aduc aminte ca l-au adus parintele Georgescu si cu matusa sa dinspre mama, Gabriela Catana, care era calugarita la Manastirea Dintr-un Lemn, din Vilcea. Era saracut si pipernicit si avea un mers ciudat, «azi si miine»", spune preotul Ion Oprescu, parohul din Nucsoara, localitate invecinata cu Corbi, cu doi ani mai mare decit Teofan si fost coleg de seminar si de facultate cu acesta. Fiind din satul alaturat, Mitel a fost dat in grija sa, insa la inceput, recunoaste parintele Oprescu, i-a fost rusine cu el. Pe parcurs, Mitel si-a corectat mersul si a devenit „baiat de gasca". „In seminarul de la Craiova era o viata extrem de dura si restrictiva, incit ii spuneam «sumbra si intunecoasa Bastilie». Ne aveam insa ca fratii, fiecare stia totul despre toti ceilalti", evoca preotul Oprescu. Doar in vacante veneau acasa, iar atunci Mitel isi impartea timpul intre mersul la coasa si mersul pe la baluri. „Era un tinar de viata, «de sprit», cum se zice pe aici. La un moment dat, vorbeam amindoi cu doua fete din Nucsoara, care erau verisoare intre ele", spune parintele, la a carui nunta cu Laurentia, Mitel a fost tocmit sa se ocupe de muzica, pe magnetofon. Prietenia dintre cei doi l-a facut pe Mitel ca in 1977, cind Oprescu a terminat seminarul, sa-si permita sa-i scrie in oracol citeva pagini pline de povete. „Asa a fost sa fie, ca acest caiet sa-mi cada in miini cind eu eram cam tulburat sufleteste si mi-am pus gindurile pe hirtie", isi explica la sfirsit prolificitatea actualul mitropolit.

Dupa ce a terminat seminarul si a facut si cele 9 luni de armata, Mitel Savu s-a reintilnit la Facultatea de Teologie din Bucuresti cu conargeseanul sau Ion Oprescu. Care, asa cum spune, i-a fost un ajutor nesperat. „Pentru ca eram sarac si trebuia sa ma intretin cumva, am facut eforturi si mi-am cumparat o masina de scris Olivetti cu 1.975 de lei. Pentru ca atunci nu erau xeroxuri si nici carti, bateam noaptea la masina cursurile si le vindeam. Dupa ce a venit Mitel in Bucuresti, el imi dicta si eu tacaneam pina dimineata. Faceam cite sase-sapte copii si le vindeam cu un leu bucata", isi aminteste preotul. Mitel si-a gasit insa si o alta sursa de venit. „Mergea duminica si facea pe cintaretul in biserica din Baiculesti, linga Curtea de Arges, la preotul Ion Badea. Eu, care am fost in anii III si IV «spiritual», adica eram responsabil cu prezenta la biserica a studentilor, la vecernia de simbata si la liturghia de duminica, nu il treceam absent", spune preotul Oprescu. Actualul mitropolit „nu era primul la scoala, dar invata bine", iar perseverenta avea sa-i fie remarcata.

IPS Teofan a oficiat, in 1992, casatoria
fratelui sau Nica, acum stabilit in Italia Terminarea facultatii, in 1984, a fost un moment de cotitura in viata IPS Teofan. Toata lumea se astepta sa se casatoreasca si apoi sa se hirotoneasca si sa preia parohia din Corbi. Preotul din sat, Ion Corbeanu, era batrin si trebuia sa iasa la pensie. „Ca sa iasa la pensie, i-a pus conditia sa-i dea bani - nu stiu de ce suma era vorba - ori, daca nu, sa se insoare cu o nepoata de-a lui", relateaza prietenul din tinerete al mitropolitului. Ce s-a intimplat cu IPS Teofan dupa acest moment nu stie nimeni, nici macar ai lui. Cert este ca baiatul „frumos si destept" a luat imediat calea manastirii. S-a dus la Manastirea Crasna, la parintele Nicodim, si dus a fost. Mitel nu s-a mai intors niciodata de acolo. A venit in schimb Teofan. „Toata lumea a fost socata, nimeni nu se astepta la asta. M-am vazut cu el mult mai tirziu, la staretul Teofil, de la schitul Slanic, de-aici din preajma, insa devenise foarte rezervat", spune parintele Oprescu. Oricit si-ar fi dorit calugarul Teofan sa inchida gura lumii, povestea lui a facut vilva in satele din jur. Nimeni nu stie ce s-a petrecut in sufletul sau si cum l-a indemnat Dumnezeu spre drumul manastirii, dar explicatia „lumeasca" o stiu mai toti. „Nici bani n-avea, nici nepoata popii nu-i placea." Fata pe care el ar fi vrut s-o faca preoteasa, dintr-un sat de pe linga Curtea de Arges, nu s-a putut impaca niciodata cu decizia lui. Si, pentru ca nici ea nu a mai putut trai „in lume", s-a calugarit la fel ca Teofan, dincolo de Nucsoara, la Manastirea Robaia. Daca Teofan a uitat-o sau nu, poate sti doar parintele Nicodim, staretul de la Crasna. Caci acesta l-a „adoptat" pe proaspatul licentiat Teofan pentru doi ani. Atit a durat ucenicia calugarului. Suficient cit staretul sa cizeleze comportamentul lui Teofan si sa-l introduca in cercul inaltelor fete bisericesti. Nicodim, ca prieten al lui Teoctist, este cel caruia i se datoreaza relatia privilegiata a tinarului din Corbi cu Patriarhul, spun apropiatii lui Teofan. Iar influenta staretului pe linga fostul patriarh a facut ca si alti calugari pe care i-a avut ucenici sa imbrace haina arhiereasca, un alt exemplu fiind IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Desi Teofan invatase italiana in facultate, in speranta ca va prinde o bursa de doctorat in Italia, staretul a reusit sa-l trimita in 1986 la Paris, la Institutul „Saint Serge". Nimeni nu stie daca pentru a pleca a facut sau nu pactul cu Securitatea si nimeni nu-si aminteste sa se fi intors vreodata acasa in aceasta perioada. Cind a revenit, in 1990, s-a mutat la Bucuresti, ca secretar al PF Teoctist. Dupa doar un an, a devenit episcop vicar patriarhal, cu numele de Sinaitul. Atunci Teofan a inceput sa-si indrepte din nou atentia spre familie. Caci daca nu ar fi fost influenta lui este putin probabil ca cele trei surori, Ecaterina, Teofilia si Teofana, s-ar fi calugarit si ele. Una ii este secretara la Craiova, alta e la Manastirea Dintr-un Lemn, alaturi de matusa sa, iar alta traieste aproape ca o schimnica, in Muntii Apuseni, la un schit in constructie. Geamana acesteia din urma, Filofteia, inca nu s-a decis daca sa urmeze acelasi drum, insa patru verisoare drepte dinspre tata s-au calugarit si ele. Cu totul, din Corbi sint acum 13 maici si calugari, un numar suficient cit sa dea bine pentru imaginea mitropolitului de la Craiova. Si sa dea nastere la legende.

Doua inmormintari intr-o luna

Trei membri ai Sinodului l-au
inmormintat pe Constantin Savu Luna trecuta, IPS Teofan si-a pierdut si tatal biologic, si pe cel pe care-l considera tata spiritual, PF Teoctist. Daca si-ar fi vazut propria inmormintare, octogenarul Constantin Savu s-ar fi bucurat, in sfirsit, ca fiul sau n-a ramas un simplu preot de tara. Caci inmormintare ca a lui nu a avut nimeni din toata zona vreodata. Trei inalti ierarhi i-au slujit la catafalc - IPS Andrei Andreicut, arhiepiscopul de la Alba Iulia, PS Gherasim, episcopul Rimnicului, si, pentru a pastra aparentele, PS Calinic, episcopul de Arges -, iar un grup de maicute l-au vegheat pe ultimul drum. Simbata trecuta, IPS Teofan s-a reintors acasa pentru a face parastasul de 40 de zile al tatalui, cind familia s-a reunit din nou. A venit chiar si Nica, fratele care de citiva ani munceste in Italia. Rivalul mai putin cunoscut al lui Teofan

Teofan, Calinic si conducatori
vremelnici din judetul Arges Toti argesenii s-ar mindri sa-l vada Patriarh pe Teofan, insa exista si unul care nu s-ar bucura decit daca s-ar alege si el cu ceva. Este vorba de PS Calinic, episcopul Argesului si Muscelului, venetic moldovean in Arges, care nu a vazut cu ochi buni ascensiunea lui Teofan, mai tinar decit el. In 2000, cind IPS Nestor Vornicescu, mitropolitul de la Craiova, a murit, toata lumea se astepta ca succesorul sau sa fie PS Damaschin, actualmente episcop al Sloboziei si Calarasilor, care ii fusese vicar multi ani si stia mai bine ca nimeni eparhia. PS Calinic a sperat si el la aceeasi functie, insa vointa PF Teoctist a fost alta. Dupa ce IPS Teofan a fost instalat ca mitropolit, PS Calinic a visat sa reactiveze vechea mitropolie de la Curtea de Arges. Se pare ca Patriarhul nu a scos niciodata din sertar acest proiect. Supararea lui PS Calinic s-a revarsat pe IPS Teofan si a luat o forma publica anul trecut, cind ambii au fost invitati la un seminar dedicat implinirii a 550 de la atestarea documentara a Corbilor. PS Calinic nu s-a putut abtine sa-l intepe pe IPS Teofan, iar acesta din urma nu i-a ramas dator episcopului. Dupa incident, oamenii din sat nu-l mai pot vedea in ochi pe ierarhul lor si nu ezita sa plinga dupa milioanele pe care le-au dat pentru portretul acestuia, pictat la intrarea in biserica. Diplomat, IPS Teofan a refuzat un onor similar. Mama Teofana a intrat in silenzio stampa la rugamintea fiului

Teofana Savu asteapta in tacere alegerile
pentru pozitia de Patriarh „El este acolo unde e si nu conteaza ce spune lumea. Dumnezeu alege." Doar atit e dispusa Teofana, mama mitropolitului, sa spuna despre alegerile pentru functia de patriarh care vor avea loc peste citeva saptamini. Este in haine cernite si privirea dirza, sfredelitoare, arata ca, desi nu este convinsa complet de sansele fiului sau, si-ar dori ca acesta sa devina „Prea Fericit". Oamenii din sat zic ca deja a cam dat in pacatul mindriei, insa refuzul ei de a vorbi se datoreaza doar instructiunilor precise ale mitropolitului. Cind a fost simbata la parastas, acesta a dat dispozitie in sat, de la primar pina la ultima rubedenie, sa nu vorbeasca cu presa, asa cum si el a anuntat ca timp de 40 de zile de la moartea Patriarhului nu da nici o declaratie. „Presa poate fotografia casa si pe mama lui, dar sa fie imbracata frumos", transmite indicatiile Inaltului primarul Mihai Ungurenus. Nimeni nu vrea sa-l supere, ca acesta poate fi foarte aspru, desi de obicei e „ca o fecioara", dupa cum il vede profesorul Ilinescu.

„Nu oamenii aleg, ci Dumnezeu prin oameni. Dar mie inima imi spune...", se teme sa-si duca gindul pina la capat Eugenia, matusa mitropolitului, mama celor patru fete calugarite. „Cumintenia", cu care il investesc toti cunoscutii, il face sa fie vazut drept un candidat cu sanse mai mici decit IPS Daniel - cel hotarit si bun vorbitor. Mitropolitul Moldovei nu este deloc un necunoscut pentru corbeni, intrucit postul de radio Trinitas se „prinde" in comuna, desi Radio Logos, al mitropoliei de la Craiova, nu a reusit sa transmita pina in Arges. Consatenii IPS Teofan nu cred insa ca el este rivalul IPS Daniel. Tot la radio au auzit ca, recent, la parastasul de sapte ani al mitropolitului Nestor Vornicescu, cei doi au slujit impreuna la Craiova. Preotul Ion Oprescu este insa de alta parere. El nu exclude existenta unui testament al PF Teoctist, care sa nu fi fost dat publicitatii pentru ca „ar fi produs o ruptura in Biserica" si crede ca rivalitatea dintre cei doi, intemeiata sau nu, exista. „Orice ierarh isi doreste sa ajunga Patriarh", explica preotul.

CV-ul mitropolitului Teofan, pe www.cotidianul.ro/select Ascultati o conferinta sustinuta de IPS Teofan in 2006 la Craiova, pe www.cotidianul.ro/select