In vremea Renasterii, in Italia infloreste arta scrierii cartilor de bucate, care, in afara de retete, mai contineau si sfaturi despre aranjarea casei, pregatirea mesei, alegerea bucatarului potrivit etc.

Anul 1533... Un an important in istoria Frantei. Caterina de Medici (n.13 aprilie 1519 - m.5 ianuarie 1589), purtand numele Caterina Maria Romola di Lorenzo de Medici, pleaca din Florenta natala in Franta, unde se casatoreste, la doar 14 ani, cu viitorul rege Henric al II-lea. Profesorul R.J. Knecht, cercetator de seama al Renasterii franceze, o considera pe Caterina de Medici ca una din cele mai controversate figuri ale istoriei, care a avut o importanta majora in istoria franceza.


RAFINAMENT. Din punct de vedere al istoriei gastronomiei, acest an este apreciat de unii specialisti ca fiind tot atat de important precum descoperirea Americii. De ce? In perioada Renasterii, Peninsula Italica a fost considerata din nou regina Europei si in ceea ce priveste domeniul gastronomiei. In aceasta perioada, bucataria italiana atinge culmea rafinamentului. Tot acum infloreste si arta scrierii cartilor de bucate si a manualelor despre servirea mesei. O parte din mancaruri aveau la baza retetele faimosului gastronom Apicius. Dintre bucatarii celebri si maestri de ceremonii, renumiti in toata Europa, amintim: Martino da Como, a carui arta culinara era bazata pe bucataria florentina traditionala, Bartolomeo Scappi, autorul unei carti de bucate cu peste 250 de retete scrise in latina, din perioada renascentista, Cristoforo Messisbugo, care cu ocazia unui banchet pentru o suta de nobili italieni a pregatit 72 de feluri de mancare. O data cu venirea sa in Franta, Caterina de Medici, nepoata vestitului principe Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a adus cu ea si rafinamentele acestei bucatarii, dar si bucatari talentati si creativi. De aceea, se spune ca o serie de succese ale bucatariei franceze se datoreaza acestui fapt, desi unii gastronomi francezi spun ca se exagereaza acest lucru. Indiferent care au fost in trecut influentele, conform clasamentului, la ora actuala gastronomia franceza se afla pe primul loc, iar cea italiana pe locul trei. Un lucru este cert: fiecare bucatarie isi are istoria ei, specificul ei si importanta ei in istoria unui popor.


OdinioaraDespre ceea ce se manca in Florenta sec. XIV-XV ne-au lasat informatii pretioase istoricii Luigi Dami si Bernardino Barbadoro, directorul arhivelor de stat din Florenta, in cartea "Firenze di Dante: la città, la vita, Dante", aparuta in anul 1921. O caracteristica a meselor din acea vreme era simplitatea: "O fata de masa intinsa, cateva castroane si cateva funduri de lemn, pahare, clondire, pocale, asta era tot". De obicei se servea o supa dreasa cu mirodenii, taitei sau lasagne. Burta de vitel, claponii si pasarile la frigare erau considerate delicatese, iar salata, porumbeii, branza de capra erau produsele pentru florentinul din clasa de mijloc. In zilele de post, mancarurile preferate erau cele cu naut, varza sau ton sarat.