A iesit din carciuma afumat bine. Ametit. Nu beat. "Un om este beat - zicea uneori - cand il duc doi, iar al treilea ii muta picioarele." Isi facuse un obicei din a se abate din drumul de la gara spre casa pe la bufet, unde golea 2-3 pahare de rachiu. Sau de tescovina.

In bufet duhnea a tutun si a transpiratie, a bautura calda ca lesia. In dupa-amiaza aceea, Dragos era catranit rau. Cativa baieti, care terminasera armata o data cu el, in urma cu doi ani, ii aruncasera in compartimentul lor de navetisti vorbe grele. E adevarat ca nu le auzea pentru prima data. Esenta lor, pigmentata cu tot felul de glume, care de care mai deocheate, era aceea ca maica-sa iar fusese vazuta cu unul...

Dragos era flacau cu armata facuta, bun de insurat, dar maica-sa, desi trecuta de patruzeci de ani, nu se potolea deloc. Era, cum se zice in popor, rea de musca. De multe ori a vrut sa-i spuna cate ceva, sa-i spuna mai ales ce vorbeste lumea si cum o privesc ceilalti din sat, dar a renuntat de fiecare data.